Definitie Zer - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Zer, zeruri, substantiv neutru Lichid galben-verzui care se separa din lapte, dupa coagulare, la prepararea branzeturilor si care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etcetera ♢ Expresie A se alege branza (sau urda) din zer = a se alege binele de rau.
A scoate zer din piatra = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vaca prins2 (3). ♦ Lichid alb si gras care ramane dupa prepararea untului; zara. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Zer substantiv (popular) zara, (regional) stragheata. (- ramas de la prepararea untului.)

Varianta definitie 3: Zer substantiv verifica cuvantul: ser.

Varianta definitie 4: Zer substantiv neutru, plural zeruri

Varianta definitie 5: Zer n.
Lichid care se separa din lapte dupa coagulare, la prepararea branzei; jant. ♢ A se alege branza de - a se alege binele de rau. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: Zer (-ruri), substantiv neutru – Lichid care se separa din laptele dupa coagulare. – Varianta zar, Mold., Banat dzar.
Mr. dzar.
Origine necunoscuta.
S-a crezut intr-un limba latina sĕrum, identic semantic si fonetic asemanator (Diez, Gramm., I, 221); dar rezultatul din rom. nu ar fi posibil, pornind de la acest etimon (Densusianu, Rom., XXIII, 84; Tiktin).
Celelalte solutii sint simple tatonari in jurul cuvintului lat., pentru a face posibil rezultatul in rom.: de la sĕrum contaminat cu limba greaca (veche) ζέμα (Giuglea, Dacor., III, 578); de la un trac. *zerum (Pascu, I, 190); autohton (Puscariu, Lr., 176).
Cel mai bine ar fi sa admitem ca etimonul limba latina este seducator si destul de probabil, dar ca ignoram mecanismul lui de transmitere.
Ni se pare greu de crezut ca zara, substantiv feminin (zer, lapte smintinit) este cuvint diferit, desi dictionarele si studiile speciale dau a intelege aceasta.
Formal alternanta m., f. este normala conform tep-teapa, cioc-cioaca; si semantic exista aproape identitate intre cele doua cuvinte; zer este lichidul care rezulta la facerea brinzei, iar zara cel care ramine dupa extragerea untului.
Zara este explicat prin limba albaneza dhaljë „acru” (Densusianu, Rom., XXXIII, 84; Weigand, Jb., XVI, 230; conform Rosetti, II, 24), dar aceasta der. este extrem de dubioasa (Philippide, II, 742).
Din rom. provin mag. zara (Edelspacher 24), sas. zer, rut. dzer (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 10), sas. zare, si probabil limba neogreaca: τσίρρος.