Definitie Zînă -ne - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Zina (-ne), substantiv feminin – Fee. – Varianta Mold. dzina.
Mr. dzina, megl. zǫna.
Limba Latina Dĭāna (Puscariu 1942; REW 2624; Tiktin; Densusianu, GS, II, 312; Rosetti, Melanges, 352), conform limba albaneza zanë, logud. yana (Atzori 185; Wagner 124), verifica cuvantul: limba italiana, verifica cuvantul: prov. jana, astur. xana (Menendez Pidal, Rom., XXIX, 376), port. jā, toate cu sensul din rom.
Derivat din limba latina dĭvῑna (Densusianu, Hlr., 102; Philippide, Principii, 138; Pascu, I, 80; Graur, BL, V, 95), fara a fi imposibila, nu se potriveste cu celelalte rezultate rom. si romanice; totusi nu trebuie inlaturata posibilitatea unei contaminari a ambelor cuvinte, tinind cont de prezenta lui zin, substantiv masculin (zeu), cuvint cuvant invechit, pe care Tiktin il considera formatie personala la Dosoftei, si a carui legatura cu mr. dzin „fiinta fantastica” nu a fost studiata (mr. poate fi oriental).
Poate s-ar putea adauga la cuvintele romanice deja pomenite sp. adiano.
Derivat zanatic (var. zanatec), adjectiv (ticnit, scrintit, trasnit), in loc de *zinatic, der. ca noptatic, prostatic (Philippide, Principii, 148), sau direct din limba latina dianātĭcus (Hasdeu; Philippide, 1928; Puscariu, Jb., XI, 65; Tagliavini, Arch.
Rom., 103; Serra, Dacor., IX, 170; cuvintul limba latina apare in secolul V).
Sinziene, substantiv feminin plural (iele, in mitologia populara; sarbatoarea Sf.
Ioan Botezatorul, din 24 iunie; dragaica, Galium mollugo), cu varianta mold. simziene, simzenii, sinzenii, probabil este urmasul unui limba latina sanctae, Dĭānae, conform calabr. santu Diana, cu formula de imprecatie.
Este posibil si chiar probabil, ca s-ar fi produs o contaminare cu Sanctus Iohannes (Tiktin; Densusianu, GS, III, 433; Tagliavini, Arch.
Rom., XII, 180-83; REW 7569N), cu atit mai mult cu cit aceasta sarbatoare este legata in toata mitologia europeana de obiceiuri folclorice si credinte straine crestinismului; dar numai aceasta expresie limba latina nu ajunge pentru explicarea cuvintului rom.
Formula sanctus dĭes Iohannis (Candrea, GS, III, 428; Candrea), imaginata pentru a evita dificultatea fonetica, nu convine, deoarece in rom. ne-am astepta la sancta dĭes.
Explicatia bazata pe semis si dĭvῑna (Philippide, Principii, 97), nu are aparente de probabilitate.