Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Zînă -ne

1 * Cuvantul cu diacritice: zînă -ne
Cuvantul fara diacritice: zina

Definitie: zînă (-ne), substantiv feminin – Fee. – Varianta Mold. dzînă. Mr. dzină, megl. zǫnă. Limba Latina Dĭāna (Pușcariu 1942; REW 2624; Tiktin; Densusianu, GS, II, 312; Rosetti, Melanges, 352), conform limba albaneza zanë, logud. yana (Atzori 185; Wagner 124), verifica cuvantul: limba italiana, verifica cuvantul: prov. jana, astur. xana (Menendez Pidal, Rom., XXIX, 376), port. jā, toate cu sensul din rom. Derivat din limba latina dĭvῑna (Densusianu, Hlr., 102; Philippide, Principii, 138; Pascu, I, 80; Graur, BL, V, 95), fără a fi imposibilă, nu se potrivește cu celelalte rezultate rom. și romanice; totuși nu trebuie înlăturată posibilitatea unei contaminări a ambelor cuvinte, ținînd cont de prezența lui zîn, substantiv masculin (zeu), cuvînt cuvant invechit, pe care Tiktin îl consideră formație personală la Dosoftei, și a cărui legătură cu mr. dzin „ființă fantastică” nu a fost studiată (mr. poate fi oriental). Poate s-ar putea adăuga la cuvintele romanice deja pomenite sp. adiano. Derivat zănatic (var. zănatec), adjectiv (țicnit, scrîntit, trăsnit), în loc de zînatic, der. ca noptatic, prostatic (Philippide, Principii, 148), sau direct din limba latina dianātĭcus (Hasdeu; Philippide, 1928; Pușcariu, Jb., XI, 65; Tagliavini, Arch. Rom., 103; Serra, Dacor., IX, 170; cuvîntul limba latina apare în secolul V). Sînziene, substantiv feminin plural (iele, în mitologia populară; sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul, din 24 iunie; drăgaică, Galium mollugo), cu varianta mold. sîmziene, sîmzenii, sînzenii, probabil este urmașul unui limba latina sanctae, Dĭānae, conform calabr. santu Diana, cu formula de imprecație. Este posibil și chiar probabil, că s-ar fi produs o contaminare cu Sanctus Iohannes (Tiktin; Densusianu, GS, III, 433; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 180-83; REW 7569N), cu atît mai mult cu cît această sărbătoare este legată în toată mitologia europeană de obiceiuri folclorice și credințe străine creștinismului; dar numai această expresie limba latina nu ajunge pentru explicarea cuvîntului rom. Formula sanctus dĭes Iohannis (Candrea, GS, III, 428; Candrea), imaginată pentru a evita dificultatea fonetică, nu convine, deoarece în rom. ne-am aștepta la sancta dĭes. Explicația bazată pe semis și dĭvῑna (Philippide, Principii, 97), nu are aparențe de probabilitate.