încartirui
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽncartirui, incartiruiesc, verb Iv.
Tranzitiv A stabili locuintele trupei si ofiterilor dintr-o unitate militara intr-o localitate; a cartirui. – ÃŽn + cartirui.
Tranzitiv A stabili locuintele trupei si ofiterilor dintr-o unitate militara intr-o localitate; a cartirui. – ÃŽn + cartirui.
2ÃŽncartirui verb tr. a pregati instalarea unei unitati militare intr-un cantonament; a cartirui. (< in- + cartirui)
3ÃŽncartirui verb (Militar) a cartirui. (A - trupele.)
4Incartirui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural incartiruiesc, imperfect 3 singular incartiruia; conjunctie: prezent 3 singular si plural incartiruiasca
5A ÃŽncartirui -iesc tranzitiv (unitati militare sau militari) A instala temporar intr-un cantonament; a caza; a cantona. /in + rar a cartirui
6ÃŽncartirui verb Iv. tr.
A pregati instalarea si a instala o unitate militara intr-o localitate; a cartirui. [Pronume -ru-i., p.i. -iesc. / < in- + Cartirui, conform limba rusa kvartirovati].
A pregati instalarea si a instala o unitate militara intr-o localitate; a cartirui. [Pronume -ru-i., p.i. -iesc. / < in- + Cartirui, conform limba rusa kvartirovati].