încuia
Definitie, sens si explicatie
1Încuia, incui, verb I.
1. Tranzitiv A inchide cu ajutorul unui zavor, al unui lacat etcetera ♦ A retine pe cineva inchis intr-o incapere. ♦ Reflexiv A se inchide (singur), a se izola intr-o incapere. ♦ Figurativ (Familiar) A face pe cineva sa nu mai aiba ce sa raspunda; a inchide gura cuiva, a infunda.
2. Tranzitiv si reflexiv (Popular) A (se) constipa. – Limba Latina Incuncare.
1. Tranzitiv A inchide cu ajutorul unui zavor, al unui lacat etcetera ♦ A retine pe cineva inchis intr-o incapere. ♦ Reflexiv A se inchide (singur), a se izola intr-o incapere. ♦ Figurativ (Familiar) A face pe cineva sa nu mai aiba ce sa raspunda; a inchide gura cuiva, a infunda.
2. Tranzitiv si reflexiv (Popular) A (se) constipa. – Limba Latina Incuncare.
2A incuia antonim: a descuia
3Încuia verb verifica cuvantul: constipa.
4Încuia verb
1. a inchide, a pune, a trage. (A - zavorul la usa.)
2. a (se) fereca, a (se) inchide, a (se) zavori. (A - o casa; s-a - in casa.) *
3. (figurativ) a infunda. (L-a - cu replica lui.)
1. a inchide, a pune, a trage. (A - zavorul la usa.)
2. a (se) fereca, a (se) inchide, a (se) zavori. (A - o casa; s-a - in casa.) *
3. (figurativ) a infunda. (L-a - cu replica lui.)
5Incuia verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular incui, 3 singular si plural incuie, 1 plural incuiem; ger. incuind
6A se Încuia ma incui intranzitiv A capata constipatie; a se constipa. /<lat. incuneare
7A Încuia incui tranzitiv 1) (usa, camere etcetera) A inchide cu o incuietoare. 2) (fiinte sau obiecte) A separa intr-o incapere inchisa cu o incuietoare. 3) popular A face sa se incuie. /<lat. incuneare
8Incuia (incui, incuiat), verb –
1. A inchide cu cheia. –
2. A inchide, a astupa. –
3. A constipa.
Limba Latina cŭneāre, de la cŭneus (Puscariu 827; Candrea-dens., 427; Rew 2392; Dar), conform sicil. incuńari, engad. inkuńer, sard. kundzare (Wagner, 110), inkundzare.
Se considera (Tiktin; Dar) ca semantismul se explica prin uzanta veche de a incuia in cuie.
Este de presupus mai curind ca limba latina cuneus „cui” a ajuns probabil sa insemne si „cheie”, ca clavus fata de clavis.
Dupa Capidan, Dacor., Ii, 631, mr. ancuñare „a arde” este acelasi cuvint limba latina – Derivat incuietoare, substantiv feminin (dispozitiv care incuie ceva); incuiere, substantiv feminin (actiunea de a incuia; constipatie); incuietura, substantiv feminin (constipatie); incuietor, adjectiv (care incuie).
Descuia, verb (a deschide o usa, o poarta, etcetera incuiate cu cheia) poate reprezenta la fel de bine un limba latina dĭscuneāre (Densusianu, Hlr., 169; Puscariu 511; Candrea-dens., 437; Tiktin; Candrea), conform sard. diskundzare, sau sa se fi format in rom., ca inchide-deschide. – Derivat descuietoare, substantiv feminin (usita, portita).
1. A inchide cu cheia. –
2. A inchide, a astupa. –
3. A constipa.
Limba Latina cŭneāre, de la cŭneus (Puscariu 827; Candrea-dens., 427; Rew 2392; Dar), conform sicil. incuńari, engad. inkuńer, sard. kundzare (Wagner, 110), inkundzare.
Se considera (Tiktin; Dar) ca semantismul se explica prin uzanta veche de a incuia in cuie.
Este de presupus mai curind ca limba latina cuneus „cui” a ajuns probabil sa insemne si „cheie”, ca clavus fata de clavis.
Dupa Capidan, Dacor., Ii, 631, mr. ancuñare „a arde” este acelasi cuvint limba latina – Derivat incuietoare, substantiv feminin (dispozitiv care incuie ceva); incuiere, substantiv feminin (actiunea de a incuia; constipatie); incuietura, substantiv feminin (constipatie); incuietor, adjectiv (care incuie).
Descuia, verb (a deschide o usa, o poarta, etcetera incuiate cu cheia) poate reprezenta la fel de bine un limba latina dĭscuneāre (Densusianu, Hlr., 169; Puscariu 511; Candrea-dens., 437; Tiktin; Candrea), conform sard. diskundzare, sau sa se fi format in rom., ca inchide-deschide. – Derivat descuietoare, substantiv feminin (usita, portita).