încăpea
Definitie, sens si explicatie
1Încăpea, incap, verb Ii.
Intranzitiv
1. A fi cuprins intr-un spatiu. ♢ Expresie A nu-si (mai) incapea in piele sau (tranz.) a nu-l mai incapea (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mandrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mandru.
Nu (mai) incape vorba (sau indoiala, discutie) sau (in forma interogativa) mai incape vorba? = este cert, neindoielnic. ♦ Tranzitiv A (putea) cuprinde ceva. ♢ Expresie A nu-l (mai) incapea (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etcetera) = a fi foarte bucuros.
2. (Familiar; in constructii negative, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A se impiedica de cineva, a fi nemultumit, stingherit de prezenta cuiva sau a ceva.
3. A trece, a strabate, a patrunde pe undeva.
4. (În expresie) A incapea pe mana (sau pe mainile) cuiva = a ajunge in posesiunea sau la discretia cuiva.
Limba Latina *Incapere.
Intranzitiv
1. A fi cuprins intr-un spatiu. ♢ Expresie A nu-si (mai) incapea in piele sau (tranz.) a nu-l mai incapea (pe cineva) pielea de gras (sau de bucurie, de fericire, de mandrie) = a fi foarte gras sau a fi foarte fericit, foarte mandru.
Nu (mai) incape vorba (sau indoiala, discutie) sau (in forma interogativa) mai incape vorba? = este cert, neindoielnic. ♦ Tranzitiv A (putea) cuprinde ceva. ♢ Expresie A nu-l (mai) incapea (pe cineva) locul (de bucurie, de veselie etcetera) = a fi foarte bucuros.
2. (Familiar; in constructii negative, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A se impiedica de cineva, a fi nemultumit, stingherit de prezenta cuiva sau a ceva.
3. A trece, a strabate, a patrunde pe undeva.
4. (În expresie) A incapea pe mana (sau pe mainile) cuiva = a ajunge in posesiunea sau la discretia cuiva.
Limba Latina *Incapere.
2Încăpea verb verifica cuvantul: ajunge, deveni.
3Încăpea verb
1. verifica cuvantul: intra.
2. a(-l) cuprinde. (Haina nu-l mai -.)
3. verifica cuvantul: ajunge.
1. verifica cuvantul: intra.
2. a(-l) cuprinde. (Haina nu-l mai -.)
3. verifica cuvantul: ajunge.
4Incapea verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural incap, 2 singular incapi; conjunctie: prezent 3 singular si plural incapa; part. incaput
5A Încăpea incap
1. instranzitiv 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ♢ A nu-si (mai) - in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) - in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) - de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig.
A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. - la nevoie. ♢ - pe (sau In) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu.
2. tranz.
A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere
1. instranzitiv 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ♢ A nu-si (mai) - in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) - in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) - de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig.
A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. - la nevoie. ♢ - pe (sau In) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu.
2. tranz.
A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere
6Incapea (incap, incaput), verb –
1. A fi cuprins intr-un spatiu. –
2. A ocupa locul adecvat, a se afla la locul lui. –
3. A se cuveni, a se cadea, a fi posibil (mai ales in propozitii negative). –
4. A ajunge la un rezultat, a obtine, a dobindi. – Mr. ncap, megl. (a) ncap.
Limba Latina capēre (Puscariu 809; Candrea-dens., 839; Rew 1625; Dar), conform limba italiana capere, prov., sp., port. caber.
Pentru semantism, conform seineanu, Semasiol., 182 si Corominas, I, 555-
6. – Derivat incapere, substantiv feminin (volum, cuprins al unui lucru; capacitate; conceptie; camera, odaie); incapator, adjectiv (spatios); neincapator, adjectiv (strimt); incapatoare, substantiv feminin (invechit, capacitate).
1. A fi cuprins intr-un spatiu. –
2. A ocupa locul adecvat, a se afla la locul lui. –
3. A se cuveni, a se cadea, a fi posibil (mai ales in propozitii negative). –
4. A ajunge la un rezultat, a obtine, a dobindi. – Mr. ncap, megl. (a) ncap.
Limba Latina capēre (Puscariu 809; Candrea-dens., 839; Rew 1625; Dar), conform limba italiana capere, prov., sp., port. caber.
Pentru semantism, conform seineanu, Semasiol., 182 si Corominas, I, 555-
6. – Derivat incapere, substantiv feminin (volum, cuprins al unui lucru; capacitate; conceptie; camera, odaie); incapator, adjectiv (spatios); neincapator, adjectiv (strimt); incapatoare, substantiv feminin (invechit, capacitate).