înfășa
Definitie, sens si explicatie
1Înfăsa, infắs, verb I. Tranzitiv A infasura un copil in scutece (si in fesi); prin extensiune a infasura corpul sau o parte a corpului cu o legatura, un bandaj sau o cataplasma. – Limba Latina Infasciare.
2A infasa antonim: a desfasa
3Înfăsa verb verifica cuvantul: bandaja, lega, pansa.
4Infasa verb, indicativ prezent 1 singular infas, 2 singular infesi, 3 singular si plural infasa, 1 plural infasam; conjunctie: prezent 3 singular si plural infese; ger. infasand
5A Înfăsa infas tranzitiv 1) (copii) A inveli in scutece, legand cu fasa. 2) (mai ales parti ale corpului) A inveli (strans) cu un bandaj sau cu o fasa. A-si - capul. /<lat. infasciare
6Infasa (infắs, infasat), verb –
1. A Înfasura in scutece. –
2. A bandaja. –
3. A infasura, a acoperi strins de jur imprejur. – Varianta fasa, infas(u)ia.
Mr. nfas, nfasare, megl. anfas, anfasari.
Limba Latina fasciāre (Puscariu 839; Candrea-dens., 554; Rew 3209; Dar), conform limba albaneza faškjoń, limba italiana (in)fasciare (sard. fašare), prov. faissar, franceza faisser, sp. fajar, port. enfaixar.
Pref. in- trebuie sa fie tirziu; ar putea fi vorba si de un der. intern de la fase, s.v.
Este cuvint comun, conform Alr, I,
228. Derivat infasetura, substantiv feminin (actiunea de a infasa; legatura; scutec); infasura, verb (a infasura, a acoperi; a ascunde, a acoperi pina la ochi; a rasuci), der. de la un plural ipotetic sau colectiv *fasuri ‹ fase, ca gind › ginduri › ingindura; fum › fumuri › infumura, conform ingrijora etcetera (dupa Puscariu 840; Tiktin; Candrea-dens., 558; Dar, din limba latina *in-fasciolāre, etimon a carui utilitate nu este evidenta si care nu este confirmat nici de dialecte si nici de celelalte limbi romanice); infasurator, adjectiv (care infasoara); infasuratura, substantiv feminin (infasurare); desfasa, verb (a scoate scutecele); desfasura, verb (a descolaci, a intinde, a desface; a dezvolta).
1. A Înfasura in scutece. –
2. A bandaja. –
3. A infasura, a acoperi strins de jur imprejur. – Varianta fasa, infas(u)ia.
Mr. nfas, nfasare, megl. anfas, anfasari.
Limba Latina fasciāre (Puscariu 839; Candrea-dens., 554; Rew 3209; Dar), conform limba albaneza faškjoń, limba italiana (in)fasciare (sard. fašare), prov. faissar, franceza faisser, sp. fajar, port. enfaixar.
Pref. in- trebuie sa fie tirziu; ar putea fi vorba si de un der. intern de la fase, s.v.
Este cuvint comun, conform Alr, I,
228. Derivat infasetura, substantiv feminin (actiunea de a infasa; legatura; scutec); infasura, verb (a infasura, a acoperi; a ascunde, a acoperi pina la ochi; a rasuci), der. de la un plural ipotetic sau colectiv *fasuri ‹ fase, ca gind › ginduri › ingindura; fum › fumuri › infumura, conform ingrijora etcetera (dupa Puscariu 840; Tiktin; Candrea-dens., 558; Dar, din limba latina *in-fasciolāre, etimon a carui utilitate nu este evidenta si care nu este confirmat nici de dialecte si nici de celelalte limbi romanice); infasurator, adjectiv (care infasoara); infasuratura, substantiv feminin (infasurare); desfasa, verb (a scoate scutecele); desfasura, verb (a descolaci, a intinde, a desface; a dezvolta).