îngădui
Definitie, sens si explicatie
1Îngădui, ingắdui, verb Iv.
1. Tranzitiv A da voie, a permite, a admite, a incuviinta, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lasa sa... ♦ Reflexiv recipr. (Popular) A se invoi, a se intelege unul cu altul, a trai in armonie.
2. Tranzitiv si instranzitiv (Popular) A avea rabdare; a astepta; a da ragaz; a amana, a pasui. ♦ (Regional) A intarzia, a zabovi. [Prez. indicativ si: ingaduiesc] – Din limba maghiara Engedni.
1. Tranzitiv A da voie, a permite, a admite, a incuviinta, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lasa sa... ♦ Reflexiv recipr. (Popular) A se invoi, a se intelege unul cu altul, a trai in armonie.
2. Tranzitiv si instranzitiv (Popular) A avea rabdare; a astepta; a da ragaz; a amana, a pasui. ♦ (Regional) A intarzia, a zabovi. [Prez. indicativ si: ingaduiesc] – Din limba maghiara Engedni.
2A ingadui antonim: a interzice
3Îngădui verb verifica cuvantul: ierta, impaca, intarzia, intelege, zabovi.
4Îngădui verb
1. verifica cuvantul: aproba.
2. a accepta, a admite, a concepe, a permite, a rabda, a suferi, a suporta, a tolera, (invechit si reg.) a pristani, (invechit) a obicni, a volnici, (fig. familiar) a inghiti. (Nu pot - una ca asta.)
3. verifica cuvantul: indreptati.
4. verifica cuvantul: prilejui.
5. verifica cuvantul: permite.
6. verifica cuvantul: astepta.
7. verifica cuvantul: pasui.
8. verifica cuvantul: permite.
1. verifica cuvantul: aproba.
2. a accepta, a admite, a concepe, a permite, a rabda, a suferi, a suporta, a tolera, (invechit si reg.) a pristani, (invechit) a obicni, a volnici, (fig. familiar) a inghiti. (Nu pot - una ca asta.)
3. verifica cuvantul: indreptati.
4. verifica cuvantul: prilejui.
5. verifica cuvantul: permite.
6. verifica cuvantul: astepta.
7. verifica cuvantul: pasui.
8. verifica cuvantul: permite.
5Ingadui verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular ingadui, 3 singular si plural ingaduie, imperfect 3 singular ingaduia
6A Se Îngădui ma ingadui intranzitiv popular A trai in buna intelegere; a se impaca (cu cineva). /<ung. engedni
7A Îngădui ingadui
1. tranz. 1) (actiuni) A da voie (sa se efectueze ori sa aiba loc); a incuviinta; a permite. 2) (construit cu dativul subiectului si urmat, de regula, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-si da voie in mod constient; a-si asuma dreptul; a-si permite. ÃŽsi ingaduie sa vorbeasca neintrebat. 3) A lasa pe alta data. 4) A admite in mod constient si tacit; a rabda; a suferi; a suporta; a tolera.
2. instranzitiv A-si retine dorinta (de a face ceva); a rabda. /<ung. engedni
1. tranz. 1) (actiuni) A da voie (sa se efectueze ori sa aiba loc); a incuviinta; a permite. 2) (construit cu dativul subiectului si urmat, de regula, de un conjunctiv sau de un infinitiv) A-si da voie in mod constient; a-si asuma dreptul; a-si permite. ÃŽsi ingaduie sa vorbeasca neintrebat. 3) A lasa pe alta data. 4) A admite in mod constient si tacit; a rabda; a suferi; a suporta; a tolera.
2. instranzitiv A-si retine dorinta (de a face ceva); a rabda. /<ung. engedni
8Ingadui (ingắdui, ingaduit), verb –
1. A permite, a lasa. –
2. A admite, a accepta, a se invoi. –
3. A indura, a suporta. –
4. A slabi, a diminua, a domoli. –
5. A ierta, a absolvi, a scuti de (o pedeapsa). –
6. A astepta, a avea rabdare. –
7. (Refl.) A se intelege, a se avea bine.
Mag. engedni (Cihac, Ii, 50; Tiktin; Dar; Galdi, Dict., 93), conform bulgara din Trans. enieduva (Miklosich, Bulg., 121). – Derivat ingaduiala (var. ingaduinta), substantiv feminin (permisiune, voie; concesie; toleranta; cedare; rabdare; pasuire, ragaz); ingaduitor, adjectiv (tolerant, rabdator); neingaduitor, adjectiv (intolerant); neingaduinta, substantiv feminin (intoleranta).
1. A permite, a lasa. –
2. A admite, a accepta, a se invoi. –
3. A indura, a suporta. –
4. A slabi, a diminua, a domoli. –
5. A ierta, a absolvi, a scuti de (o pedeapsa). –
6. A astepta, a avea rabdare. –
7. (Refl.) A se intelege, a se avea bine.
Mag. engedni (Cihac, Ii, 50; Tiktin; Dar; Galdi, Dict., 93), conform bulgara din Trans. enieduva (Miklosich, Bulg., 121). – Derivat ingaduiala (var. ingaduinta), substantiv feminin (permisiune, voie; concesie; toleranta; cedare; rabdare; pasuire, ragaz); ingaduitor, adjectiv (tolerant, rabdator); neingaduitor, adjectiv (intolerant); neingaduinta, substantiv feminin (intoleranta).