Definitie îngăima - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ÎngĂima, ingắim, verb I.
1. Tranzitiv A rosti cu greutate, nedeslusit, incurcat; a bolborosi, a indruga, a ingala (2); prin extensiune a fredona, a canta.
2. Reflexiv (Regional) A sta la indoiala; a zabovi. [Prez. indicativ si: ingaim, ingaimez] – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: ÎngĂima verb verifica cuvantul: bombani.

Varianta definitie 3: ÎngĂima verb verifica cuvantul: codi, ezita, pregeta, sovai.

Varianta definitie 4: Ingaima verb (silabe -gai-), indicativ prezent 1 singular ingaim, 2 singular ingaimi, 3 singular si plural ingaima; conjunctie: prezent 3 singular si plural ingaime

Varianta definitie 5: A ÎngĂima ingaim tranzitiv (cuvinte, propozitii) A pronunta nedeslusit, confuz. / Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: Ingaima (ingaim, ingaimat), verb –
1. A biigui, a balmaji, a rosti cu greutate. –
2. A zapaci, a incurca, a stirni confuzie. –
3. A zabovi, a sovai, a sta la indoiala. –
4. A face de mintuiala, a da rasol. –
5. (Refl.) A se zapaci, a se tulbura.
Desi formatia nu este clara, pare evident ca este vorba de o formatie expresiva, ca in cazul tuturor cuvintelor care inseamna „a biigui”.
Pentru intentia expresiva, conform cuvintele semnalate pentru radacina glo-, golo-.
Explicatiile avansate pina in prezent nu satisfac: din limba albaneza gëneń (Cihac, II, 718; Philippide, II, 718), din limba latina *ingannāre (Lambrior 373; Philippide, Principii, 68; conform impotriva Densusianu, Filologie, 448); din rut. gaj sau gal’ima „frina, pana” (Bogrea, Dacor., IV, 825); in legatura cu mag. galiba „greutate” (DAR).
Identitatea semantica este evidenta cu ingala, verb (a biigui, a balmaji; a da rasol; a murdari), care trebuie sa provina din aceeasi radacina expresiva (pentru ultimul sens, conform circali, festeli, terfeli).
Totusi, se considera in general ca ingala provine din limba latina *ingallāre, de la galla „gilca” (Densusianu, Hlr., 191; Puscariu 848; Pascu, Etimologii, 65; Bogrea, Dacor., IV, 825), sau din limba slava (veche) galŭ „murdar” (Capidan, Dacor., IV, 1551; DAR), prin care nu se explica decit unul din sensurile sale.
Derivat ingaimator, adjectiv (care ingaima); ingaimeala, substantiv feminin (faptul de a ingaima; confuzie; nehotarire); ingaimaci, verb reflexiv (Trans., a se incurca), varianta de la ingalmaci, care este tot de origine expresiva; ingalaciune, substantiv feminin (murdarie); ingalmaceala, substantiv feminin (incurcatura, confuzie).