însoțitor -oare
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnsoÈ›itor, -oare, insotitori, -oare, adjectiv , substantiv masculin si feminin: (Persoana) care insoteste, care intovaraseste. ♢ ÃŽnsotitor de vagoane = functionar la caile ferate insarcinat cu supravegherea unui vagon de la statia de pornire pana la statia de destinatie. – ÃŽnsoti + sufix -tor.
2Însoțitor substantiv tovaras, (livresc) companion, (invechit si popular) sot, (invechit si reg.) sotie, (invechit) petrecator. (- la un drum.)
3Insotitor adjectiv m., substantiv masculin, plural insotitori; f. singular si plural insotitoare
4Însoțitor -oare (-ori, -oare) si substantival (despre persoane) Care insoteste (ceva sau pe cineva). /a insoti + suf. -tor