învrăjbi
Definitie, sens si explicatie
1Învrăjbi, invrajbesc, verb Iv.
1. Reflexiv recipr.
A intra in vrajba cu cineva, a se dusmani cu cineva, a se invrajmasi. ♦ Tranzitiv A semana vrajba, a face sa se dusmaneasca, a invrajmasi.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) infuria, a (se) mania, a (se) intarata. – ÃŽn + vrajba.
1. Reflexiv recipr.
A intra in vrajba cu cineva, a se dusmani cu cineva, a se invrajmasi. ♦ Tranzitiv A semana vrajba, a face sa se dusmaneasca, a invrajmasi.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) infuria, a (se) mania, a (se) intarata. – ÃŽn + vrajba.
2Învrăjbi verb
1. verifica cuvantul: certa.
2. verifica cuvantul: dezbina.
1. verifica cuvantul: certa.
2. verifica cuvantul: dezbina.
3Invrajbi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural invrajbesc, imperfect 3 singular invrajbea; conjunctie: prezent 3 singular si plural invrajbeasca
4A Învrăjbi -esc tranzitiv A face sa se invrajbeasca. /in + vrajba
5A se Învrăjbi ma -esc intranzitiv 1) A intra in vrajba (cu cineva); a deveni vrajmas; a se invrajmasi; a se dusmani; a se uri. 2) A fi cuprins de vrajba. /in + vrajba