DexDefinitie.com

șarpe

2 silabe 5 litere Uzual
Definitie, sens si explicatie
1Sarpe, serpi, substantiv masculin (La plural) Ordin de reptile (veninoase si neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la tarare prin miscari ondulatorii; (si la singular) reptila din acest ordin. ♢ sarpe de casa = specie de sarpe neveninos, lung de circa 1, 60 m, cu doua pete galbene pe ceafa, care traieste mai ales in regiunile inundabile, pe langa casa (Natrix natrix). sarpe de alun = sarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o banda neagra pe laturile capului, care traieste la noi prin padurile de alun si prin locuri stancoase (Coronella austriaca). sarpe cu clopotei = specie de sarpe veninos din America de Nord, lung pana la 2 metri, a carui coada este prevazuta cu solzi cornosi care produc un zgomot caracteristic (Crotalus horridus). sarpe cu ochelari = cobra. ♢ Expresie (A tipa sau a striga, a urla) ca din (sau in) gura de sarpe = (a tipa, a striga, a urla) foarte tare.
ÃŽn gaura de sarpe = intr-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate.
A sari ca muscat de sarpe = a se infuria, a-si iesi din fire.
A incalzi (sau a creste) sarpele la (sau in) san = a arata dragoste si bunavointa unui om nerecunoscator.
A-l musca pe cineva sarpele de inima. se spune cand cineva se simte ispitit sa faca (sau sa spuna) ceea ce n-ar trebui.
A-l musca (pe cineva) sarpele invidiei (ori al vanitatii) = a fi cuprins de invidie, de vanitate.
A calca sarpele pe coada = a insulta, a supara pe un om rau, iute la manie. ♦ Figurativ Persoana rea, vicleana, perfida. [Varianta: Serpe substantiv masculin] – Limba Latinapop. Serpes, -is (= serpens, -ntis).
2Sarpe substantiv verifica cuvantul: balaur, membru, penis, serpentina, tipar.
3Sarpe substantiv
1. (Zool.) ofidian, (regional) gandac, peste, (invechit) zmeu.
2. (Zool.) sarpe-cu-clopotei (Crotalus horridus) = crotal, (invechit) sarpe-sunator; sarpe-cu-ochelari (Naja naja) = cobra, (rar) naja.
3. (Entom.) sarpe-orb (Iulus terrestris) = iulus.
4. (Astron.; art.) (regional) calea-ratacitilor.
4Sarpe substantiv masculin, plural serpi
5Sarpe serpi m. 1) la plural Ordin de reptile cu corpul lung, cilindric, foarte flexibil, lipsit de picioare. 2) Reptila din acest ordin. ♢ A se zvarcoli ca in gura de - a nu-si gasi locul de durere, de spaima sau de nerabdare. A calca -le pe coada a deranja foarte tare pe cineva. A incalzi un - la san a ocroti un om nerecunoscator. A sari ca muscat de - a fi cuprins brusc de manie. --de-casa specie de sarpe neveninos, care traieste in apropierea caselor. - cu clopotei specie de sarpe veninos, a carui coada este acoperita cu solzi care produc un sunet caracteristic; crotal. - cu ochelari specie de sarpe veninos, cu gatul plat, pe care se disting pete de forma unor ochelari; cobra. 3) figurat: Om fatarnic; ipocrit. /<lat. serpens
6Sarpe (serpi), substantiv masculin – Reptila tiritoare cu corpul cilindric. – Varianta Mold. serpe.
Mr. sarpe, megl. sarpi, istr. sǫrpe.
Limba Latina sÄ•rpes in loc de sÄ•rpens (Diez, I, 380; Puscariu 1527; Rew 7855), conform limba italiana, port. serpe. – Derivat serpoaica (var. serpoaie), substantiv feminin (femela sarpelui; harpie, femeie perfica); serpama, substantiv feminin (Banat, multime de serpi); serpar, substantiv masculin (anghila, Cobitis fossilis; varietate de acvila, Circaetus gallicus); serpar, substantiv neutru (briu lat de piele); serpesc, adjectiv (de sarpe); serpeste, adverb (ca serpii); serpiu, adjectiv (de sarpe); serpinta, substantiv feminin (gentiana, Gentiana cruciata); pe care Puscariu 1583 si Rew 7856 il deriva de la un limba latina *sÄ•rpentia; serparita, substantiv feminin (planta, Polygala vulgaris); serpos, adjectiv (de sarpe); serpui, verb (a merge ca sarpele); serpuitor, adjectiv (care serpuieste); serpuitura, substantiv feminin (sinuozitate). – Derivat neol. serpentin, adjectiv ; serpentina, substantiv feminin, din franceza

Cuvinte in Limba Romana care incep cu litera

Resurse