ștemuitor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Stemuitor, -oare, stemuitori, -oare, substantiv
1. Substantiv neutru: Scula in forma de dalta boanta cu care se efectueaza stemuirea.
2. Substantiv masculin si feminin: Muncitor care stemuieste. [Pronuntat: -mu-i-] – Stemui + sufix -tor.
1. Substantiv neutru: Scula in forma de dalta boanta cu care se efectueaza stemuirea.
2. Substantiv masculin si feminin: Muncitor care stemuieste. [Pronuntat: -mu-i-] – Stemui + sufix -tor.
2Stemuitor (persoana) substantiv masculin (silabe-mu-i-), plural stemuitori
3Stemuitor (instrument) substantiv neutru (silabe -mu-i-), plural stemuitoare
4Stemuitor1 -oare n.
Unealta in for-ma de dalta, folosita la stemuire. [Silabe -mu-i-] /a stemui + suf. -tor
Unealta in for-ma de dalta, folosita la stemuire. [Silabe -mu-i-] /a stemui + suf. -tor
5Stemuitor2 -oare (-ori, -oare) m. si f.
Muncitor specializat in operatii de stemuire. [Silabe -mu-i-] /a stemui + suf. -tor
Muncitor specializat in operatii de stemuire. [Silabe -mu-i-] /a stemui + suf. -tor
6Stemuitor substantiv neutru dalta cu varful bont, folosita pentru stemuire. (< stemui + -tor)