Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul șurub

1 * Cuvantul cu diacritice: șurúb
Cuvantul fara diacritice: surub

Definitie: ȘURUB, șuruburi, substantiv neutru 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. ♢ Locutiune adverb În șurub = în formă de cerc sau de spirală. ♢ Expresie A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etcetera care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire. ♦ Figurativ Vârtej de apă. [Varianta: șurup substantiv neutru] – Din limba germana dial. Schrube.

2 * Cuvantul cu diacritice: șurúb
Cuvantul fara diacritice: surub

Definitie: ȘURUB substantiv verifica cuvantul: canea, cep, clește, menghină, șurubelniță, vârtej.

3 * Cuvantul cu diacritice: șurúb
Cuvantul fara diacritice: surub

Definitie: ȘURUB substantiv (TEHNICA) 1. (Transilvania și Banat) civie. 2. șurub prizonier verifica cuvantul: prizon.

4 * Cuvantul cu diacritice: șurúb
Cuvantul fara diacritice: surub

Definitie: șurub substantiv neutru, plural șuruburi

5 * Cuvantul cu diacritice: șurúb -uri
Cuvantul fara diacritice: surub

Definitie: ȘURUB -uri n. l) Tijă de metal (mai rar de lemn) filetată și prevăzută cu floare la unul din capete, care servește la asamblarea unor piese. - de strângere. ♢ A strânge -ul a) a deveni mai exigent față de cineva; b) a aplica mijloace de constrângere. 2) figurat Piesă care se manevrează prin învârtire. 3) figurat Vârtej de apă. limba germana Schrube

6 * Cuvantul cu diacritice: șurúb -buri
Cuvantul fara diacritice: surub

Definitie: șurub (-buri), substantiv neutru – 1. Tijă filetată. – 2. Truc, șiretlic. – Varianta șurup. Germ. Schraube, dial. Schrube (Cihac, II, 394; Philippide, Principii, 38), conform limba rusa sčurup, pol. szrub. – Derivat șurubi, verb (a înșuruba; a înșela); înșuruba (var. înșurupa), verb (a prinde în șuruburi, a răsuci); deșuruba, verb (a desface un șurub); șurubar, substantiv masculin (intrigant); șurubărie, substantiv feminin (intrigă, șmecherie); șurubelniță (var. șurupelniță), substantiv feminin (unealtă cu care se pun sau se scot șuruburi).