țanc
Definitie, sens si explicatie
1Țanc1 interjectie (Adesea repetat) Cuvant care reda un zgomot ascutit, metalic. – Onomatopee.
2Țanc2, (2) tancuri, substantiv neutru
1. (În loc. adverb ) La tanc = la timp, la momentul potrivit.
2. (Regional) Betisor cu mai multe crestaturi, cu care se masoara laptele la stana sau tuica in cazan. – Etimologie necunoscuta
1. (În loc. adverb ) La tanc = la timp, la momentul potrivit.
2. (Regional) Betisor cu mai multe crestaturi, cu care se masoara laptele la stana sau tuica in cazan. – Etimologie necunoscuta
3Țanc3, tancuri, substantiv neutru (Regional) Varf ascutit si inalt de stanca. – Din limba germana Zinken (dial. Zanken).
4Tanc/tanc-tanc interjectie
5Tanc (varf de stanca, betisor) substantiv neutru, plural tancuri
6Țanc1 interjectie (se foloseste pentru a reda un zgomot metalic ascutit). /Onomat.
7Țanc2 -uri n. popular Betisor gradat cu care se masoara laptele muls la o stana. ♢ La - exact cand trebuie; la momentul potrivit. /Origine necunoscuta
8Țanc3 -uri n. reg.
Varf ascutit al unei stanci. /<germ.
Zinken
Varf ascutit al unei stanci. /<germ.
Zinken
9Tanc (-curi), substantiv neutru –
1. Pisc, culme. –
2. Punct, moment exact. –
3. Ținta, obiectiv. –
4. Mira, catare. –
5. Gradatie pentru a masura butoaie. –
6. Masurare, cotit, cotarit. – Varianta cuvant invechit tenchi.
De la tanc, var lui tac, conform celelalte der. de la aceasta radacina expresiva.
Pentru prezenta infixului nazal, conform bo(n)t, cio(n)c, ciu(n)t.
Legatura cu limba slava (veche) znakŭ „semn” (Cihac, Ii, 429) este improbabila; nici cea presupusa cu limba germana Zinke, Zacke (Tiktin; Candrea) sau mag. czenk (Lacea, Dacor., Iii, 744) nu este mai putin improbabila.
Derivat tencuse (var. tancuse, tincuse), substantiv feminin (virf, ascutis, colt; bucata de raboj pentru control; un anumit joc de copii cu pietricele sau cu boabe de porumb), cu sufix dim.; tantos, adjectiv (mindru, falos, increzut), probabil in loc de *tancos, conform sp. encumbrarse (dupa Cihac, Ii, 534, din mag. dacos; dupa Scriban, din mag. cincos „perfid”); tantosa, verb reflexiv (a se mindri, a se fali).
1. Pisc, culme. –
2. Punct, moment exact. –
3. Ținta, obiectiv. –
4. Mira, catare. –
5. Gradatie pentru a masura butoaie. –
6. Masurare, cotit, cotarit. – Varianta cuvant invechit tenchi.
De la tanc, var lui tac, conform celelalte der. de la aceasta radacina expresiva.
Pentru prezenta infixului nazal, conform bo(n)t, cio(n)c, ciu(n)t.
Legatura cu limba slava (veche) znakŭ „semn” (Cihac, Ii, 429) este improbabila; nici cea presupusa cu limba germana Zinke, Zacke (Tiktin; Candrea) sau mag. czenk (Lacea, Dacor., Iii, 744) nu este mai putin improbabila.
Derivat tencuse (var. tancuse, tincuse), substantiv feminin (virf, ascutis, colt; bucata de raboj pentru control; un anumit joc de copii cu pietricele sau cu boabe de porumb), cu sufix dim.; tantos, adjectiv (mindru, falos, increzut), probabil in loc de *tancos, conform sp. encumbrarse (dupa Cihac, Ii, 534, din mag. dacos; dupa Scriban, din mag. cincos „perfid”); tantosa, verb reflexiv (a se mindri, a se fali).