țimir
Definitie, sens si explicatie
1Èšimir, timire, substantiv neutru
1. (ÃŽnv. si reg.) Emblema care serveste drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oras, al unei corporatii sau membrilor ei, unei tari etcetera
2. Denumire data in evul mediu, in tarile romane, calauzei si insotitorului oficial al unui strain, mai cu seama de la hotare pana la curtea domneasca. [Varianta: Timara substantiv feminin] – Din limba maghiara Cimer.
1. (ÃŽnv. si reg.) Emblema care serveste drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oras, al unei corporatii sau membrilor ei, unei tari etcetera
2. Denumire data in evul mediu, in tarile romane, calauzei si insotitorului oficial al unui strain, mai cu seama de la hotare pana la curtea domneasca. [Varianta: Timara substantiv feminin] – Din limba maghiara Cimer.
2Timir (calauza) substantiv masculin, plural timiri
3Timir (emblema) substantiv neutru, plural timire
4Timir (-ruri), substantiv masculin – Blazon, emblema.
Mag. cimer (Tiktin; Galdi, Dict., 166), din limba germana Zimier, franceza cimier.
ÃŽn Trans., cuvant invechit – Derivat timiras, substantiv masculin (trimis, mesager), cuvant invechit, numiti astfel din cauza blazonului lor.
Mag. cimer (Tiktin; Galdi, Dict., 166), din limba germana Zimier, franceza cimier.
ÃŽn Trans., cuvant invechit – Derivat timiras, substantiv masculin (trimis, mesager), cuvant invechit, numiti astfel din cauza blazonului lor.