țurcă
Definitie, sens si explicatie
1Țurcă1, turci, substantiv feminin Betisor ascutit la ambele capete, cu care se joaca copiii, incercand sa-l arunce cat mai departe cu ajutorul altui bat mai lung; jocul la care se foloseste acest betisor. – Conform: limba ucraineana, limba rusa c u r k a.
2Țurcă2, turci, substantiv feminin Caciula mare si mitoasa facuta din blana de oaie turcana. – Conform: t u r c a n.
3Țurcă substantiv turcana. (Purta pe cap o -.)
4Țurcă substantiv (Transilvania) climpus. (Jocul de-a -.)
5Turca (betisor, caciula) substantiv feminin, g.-d. art. turcii; plural turci
6Țurcă1 -ci f. 1) Betisor ascutit la ambele capete pentru a putea sari cat mai departe la lovirea lui cu un alt bat. 2) Joc pentru copii cu acest betisor. A se juca de-a -ca. [G.-d. Turcii] /< limba ucraineana, limba rusa turka
7Țurcă2 -ci f.
Caciula mare si mitoasa, confectionata din blana de oaie turcana. /Origine necunoscuta
Caciula mare si mitoasa, confectionata din blana de oaie turcana. /Origine necunoscuta
8Turca2, turci, substantiv feminin (regional)
1. caciula mare si mitoasa facuta din blana de oaie turcana.
2. lana colorata, toarsa subtire.
1. caciula mare si mitoasa facuta din blana de oaie turcana.
2. lana colorata, toarsa subtire.
9Turca (-ci), substantiv feminin –
1. Caciula de oaie. –
2. Tac, bat lung si subtire, folosit in anumite jocuri asemanatoare celui de biliard. –
3. Mascarici, paiata, mascat ce colinda pe la case in timpul sarbatorilor de Craciun, in Trans.
Origine incerta.
Probabil apartine aceleiasi familii expresive a lui tir, care a ajuns sa exprime ideea de „virf, pisc”, conform turtur si turtan, substantiv neutru (Oltenia, stinca ascutita).
În general, dictionarele considera ca cele trei sensuri sint cuvinte independente; dar este evident sensul comun de „obiect ascutit” (mascariciul se termina de regula cu un cap ascutit si corespunde la ceea ce se numeste in Muntenia barza).
Exista un anumit paralelism intre formarea lui turca si cea a lui caciula.
Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 175, se gindea la un cuvint dacic.
Cihac, Ii, 536, pornea de la mag. turcos „cu par lung”, pentru sensul 1, iar Ii, 427, de la limba sarba: turica „mascarici”, pol. tur „gogorita, sperietoare”, pentru sensul
3. Dupa Diculescu, Elementele, 439, ar trebui sa se mearga la limba greaca (veche) συριϰός.
În fine, Bogrea, Dacor., Iv, 854, explica sensul 3 prin rut., limba rusa curka, care probabil provine din rom.
Conform: si tut, tita, tigla.
Derivat turcan, adjectiv (se zice despre o anumita varietate de oi cu parul lung); turcanesc, adjectiv (facut din lina acestor oi); tusca, substantiv feminin (varietate de oiasemanatoare cu cele turcane), probabil in loc de *tursca, conform tusca „basma cu noduri”; turca, substantiv feminin (Trans., paiata de Craciun), varianta a lui turca, datorata unei contaminari cu turc, datorita aspectului sau care vrea sa inspire frica.
1. Caciula de oaie. –
2. Tac, bat lung si subtire, folosit in anumite jocuri asemanatoare celui de biliard. –
3. Mascarici, paiata, mascat ce colinda pe la case in timpul sarbatorilor de Craciun, in Trans.
Origine incerta.
Probabil apartine aceleiasi familii expresive a lui tir, care a ajuns sa exprime ideea de „virf, pisc”, conform turtur si turtan, substantiv neutru (Oltenia, stinca ascutita).
În general, dictionarele considera ca cele trei sensuri sint cuvinte independente; dar este evident sensul comun de „obiect ascutit” (mascariciul se termina de regula cu un cap ascutit si corespunde la ceea ce se numeste in Muntenia barza).
Exista un anumit paralelism intre formarea lui turca si cea a lui caciula.
Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 175, se gindea la un cuvint dacic.
Cihac, Ii, 536, pornea de la mag. turcos „cu par lung”, pentru sensul 1, iar Ii, 427, de la limba sarba: turica „mascarici”, pol. tur „gogorita, sperietoare”, pentru sensul
3. Dupa Diculescu, Elementele, 439, ar trebui sa se mearga la limba greaca (veche) συριϰός.
În fine, Bogrea, Dacor., Iv, 854, explica sensul 3 prin rut., limba rusa curka, care probabil provine din rom.
Conform: si tut, tita, tigla.
Derivat turcan, adjectiv (se zice despre o anumita varietate de oi cu parul lung); turcanesc, adjectiv (facut din lina acestor oi); tusca, substantiv feminin (varietate de oiasemanatoare cu cele turcane), probabil in loc de *tursca, conform tusca „basma cu noduri”; turca, substantiv feminin (Trans., paiata de Craciun), varianta a lui turca, datorata unei contaminari cu turc, datorita aspectului sau care vrea sa inspire frica.