Barcă
Definitie, sens si explicatie
1Barcă, barci, substantiv feminin Ambarcatie de dimensiuni mici, cu vasle, cu panze sau cu motor. – Din limba italiana Barca.
2Barcă substantiv luntre, (prin Banat) schela. (- pescareasca.)
3Barca substantiv feminin, g.-d. art. barcii; plural barci
4Barcă barci f.
Ambarcatie de dimensiuni mici, fara punte, cu vasle, cu panze sau cu motor, destinata transporturilor la distante mici; luntre. [G.-d. Barcii] /<it. barca
Ambarcatie de dimensiuni mici, fara punte, cu vasle, cu panze sau cu motor, destinata transporturilor la distante mici; luntre. [G.-d. Barcii] /<it. barca
5Barcă substantiv feminin ambarcatie mica, fara punte, cu rame, vele sau cu motor. (< limba italiana barca, franceza barque)
6Barcă substantiv feminin Ambarcatie mica, fara punte, cu vasle sau cu un motor. [Plural barci. / < limba italiana barca, conform franceza barque < limba latina barca].
7Barca (bắrci), substantiv feminin – Ambarcatie mica. – Mr., megl. varca, barca. limba italiana:
barca, probabil pe cale orientala: conform limba turca:, bulgara barka, limba neogreaca: μτάρκα si βάρkα, limba albaneza barkë.
Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; conform Densusianu, Rom., Xxxiii, 275) a crezut in mod eronat ca este vorba de pastrarea directa a limba latina barca.
Cuvintul mr. din limba neogreaca: si direct din limba italiana (Ruffini 328).
Derivat barcagiu, substantiv masculin (luntras); debarca, verb, pe baza franceza debarquer; imbarca, verb, ca franceza embarquer; debarcader, substantiv neutru, ca franceza debarcadère; imbarcatiune, substantiv feminin, din franceza embarcation.
barca, probabil pe cale orientala: conform limba turca:, bulgara barka, limba neogreaca: μτάρκα si βάρkα, limba albaneza barkë.
Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; conform Densusianu, Rom., Xxxiii, 275) a crezut in mod eronat ca este vorba de pastrarea directa a limba latina barca.
Cuvintul mr. din limba neogreaca: si direct din limba italiana (Ruffini 328).
Derivat barcagiu, substantiv masculin (luntras); debarca, verb, pe baza franceza debarquer; imbarca, verb, ca franceza embarquer; debarcader, substantiv neutru, ca franceza debarcadère; imbarcatiune, substantiv feminin, din franceza embarcation.