țânțar
Definitie, sens si explicatie
1ȚânÈ›ar1, tantari, substantiv masculin Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul si cu picioarele lungi si subtiri, cu aripi inguste, ale caror larve se dezvolta la cele mai multe specii in ape statatoare, iar adultii se hranesc cu sange, unele specii transmitand prin intepaturi frigurile palustre, altele, in stare larvara, atacand culturile de ciuperci, varza, grau etcetera (Culex). ♢ Expresie A face din tantar armasar = a exagera. – Limba Latina Zinzalus.
2ȚânÈ›ar2, tantari, substantiv masculin (La plural) Nume dat populatiei aromane din Macedonia de populatia slava localnica; (si la singular) persoana care face parte din aceasta populatie. – Etimologie necunoscuta
3Țânțar substantiv (Entom.; Culex) (invechit) musina, musita, (Transilvania si prin Maram.) sclept.
4Tantar (insecta, persoana) substantiv masculin, plural tantari
5Țânțar -i m.
Insecta cu corpul si picioarele lungi si subtiri, cu o singura pereche de aripi si cu aparat bucal pentru intepat si supt, care este raspandita, de regula, pe langa apele statatoare. /<lat. zenzalus
Insecta cu corpul si picioarele lungi si subtiri, cu o singura pereche de aripi si cu aparat bucal pentru intepat si supt, care este raspandita, de regula, pe langa apele statatoare. /<lat. zenzalus