țîr
Definitie, sens si explicatie
1Tir interjectie – Imita scirtiitul, tiuitul. – Varianta tira (-tira), tur.
Creatie expresiva, conform sfir, limba slava (veche) cureti „a alerga”, limba neogreaca: τσιρίζω „a piui”, sp. chirriar, limba germana zirpen. – Derivat tir, substantiv neutru (arcul capotei la birja; dalta), conform tiu; tira (var. tira), substantiv feminin (bucatica, farima, pic; Trans., fisie, zdreanta); tirfa, substantiv feminin (Trans., nisip; Banat, argila amestecata cu paie), conform tirla dupa Diculescu, Elementele, 490, din limba greaca (veche) σύρφος); tirfoli, verb (a dichisi), in Mold. (dupa Scriban, in legatura cu a picura, a prelinge; mag. corholni „a razui”); tirii (var. turui, ciurui, tirlii), verb (a cinta greierii; a cinta din vioara), care s-a explicat gresit prin limba slava (veche) suriti (Miklosich, Slaw.
Elem., 52), prin limba sarba:, cr. curiti „a fugi” (Cihac, Ii, 435), prin bulgara carkam (Conev 95); tiriit, substantiv masculin (tiuit; cu tiriita, picatura cu picatura); tiriitor, adjectiv (care tiuie; substantiv masculin, oblet, Alburnus lucidus); tiriitura, substantiv feminin (tiriit); tirloi, substantiv masculin (Trans., ciocirlie; teava, tub); tirc, interjectie (imita tiriitul laptelui muls); tircii (var. tircai, Trans. tircoti), verb (a mulge; reflexiv, a picura; reflexiv, a fi zgircit; cu tirciita, picatura cu picatura); tircava, adjectiv f. (se zice despre oile cu lina putina sau cu lina scurta); turloi (var. rara turlui), substantiv neutru (teava, tub; fluierul piciorului, tibia), conform tirloi; turtur (var. tu(r)tur(e), tuturoi), substantiv masculin (sloi mic si subtire de gheata ascutit la un capat), forma reduplicata a interjectie tur (conform Giuglea, Dacor., I, 250); turtura, verb (a atirna ca turturii).
Tircav, adjectiv (sterp, fara vegetatie; oaie cu par scurt; Olt., lepadat, esuat, frustat) pare a fi varianta a lui tircav; caz in care rut. tyrkavyi, pe care Candrea il propune ca etimon, trebuie sa provina din rom.; der. tircavi, verb reflexiv (a da gres). – Din rom. provine mag. cire (Treml, Magyar Nyelv., Xxvii, 323).
Conform: turca.
Creatie expresiva, conform sfir, limba slava (veche) cureti „a alerga”, limba neogreaca: τσιρίζω „a piui”, sp. chirriar, limba germana zirpen. – Derivat tir, substantiv neutru (arcul capotei la birja; dalta), conform tiu; tira (var. tira), substantiv feminin (bucatica, farima, pic; Trans., fisie, zdreanta); tirfa, substantiv feminin (Trans., nisip; Banat, argila amestecata cu paie), conform tirla dupa Diculescu, Elementele, 490, din limba greaca (veche) σύρφος); tirfoli, verb (a dichisi), in Mold. (dupa Scriban, in legatura cu a picura, a prelinge; mag. corholni „a razui”); tirii (var. turui, ciurui, tirlii), verb (a cinta greierii; a cinta din vioara), care s-a explicat gresit prin limba slava (veche) suriti (Miklosich, Slaw.
Elem., 52), prin limba sarba:, cr. curiti „a fugi” (Cihac, Ii, 435), prin bulgara carkam (Conev 95); tiriit, substantiv masculin (tiuit; cu tiriita, picatura cu picatura); tiriitor, adjectiv (care tiuie; substantiv masculin, oblet, Alburnus lucidus); tiriitura, substantiv feminin (tiriit); tirloi, substantiv masculin (Trans., ciocirlie; teava, tub); tirc, interjectie (imita tiriitul laptelui muls); tircii (var. tircai, Trans. tircoti), verb (a mulge; reflexiv, a picura; reflexiv, a fi zgircit; cu tirciita, picatura cu picatura); tircava, adjectiv f. (se zice despre oile cu lina putina sau cu lina scurta); turloi (var. rara turlui), substantiv neutru (teava, tub; fluierul piciorului, tibia), conform tirloi; turtur (var. tu(r)tur(e), tuturoi), substantiv masculin (sloi mic si subtire de gheata ascutit la un capat), forma reduplicata a interjectie tur (conform Giuglea, Dacor., I, 250); turtura, verb (a atirna ca turturii).
Tircav, adjectiv (sterp, fara vegetatie; oaie cu par scurt; Olt., lepadat, esuat, frustat) pare a fi varianta a lui tircav; caz in care rut. tyrkavyi, pe care Candrea il propune ca etimon, trebuie sa provina din rom.; der. tircavi, verb reflexiv (a da gres). – Din rom. provine mag. cire (Treml, Magyar Nyelv., Xxvii, 323).
Conform: turca.
2Tir (-ri), substantiv masculin – Varietate de scrumbie sarata. – Mr. tir.
Ngr. ταήρος (Tiktin; Galdi 262), conform limba turca: çiroz, bulgara ciroz.
Ngr. ταήρος (Tiktin; Galdi 262), conform limba turca: çiroz, bulgara ciroz.