Anatemă
Definitie, sens si explicatie
1Anatémă, anateme, substantiv feminin Osandire, ostracizare a cuiva de catre biserica, excludere din randul bisericii; afurisenie. [Accentuat si: anatema] – Din limba neogreaca: Anathema.
2Anatémă substantiv verifica cuvantul: excomunicare.
3Anatema/anatema substantiv feminin, g.-d. art. anatemei/anatemei; plural anateme/anateme
4Anatémă -e f. bis.
Pedeapsa data cuiva de catre biserica; excludere din sanul bisericii; afurisenie. [G.-d. Anatemei; Accentuat si Anatema] /<ngr. anathema
Pedeapsa data cuiva de catre biserica; excludere din sanul bisericii; afurisenie. [G.-d. Anatemei; Accentuat si Anatema] /<ngr. anathema
5Anatémă substantiv feminin excludere a cuiva din sanul bisericii. (< franceza anathème, lat., limba greaca (veche) anathema)
6Anatema, substantiv feminin – Excludere, ostracizare a cuiva de catre biserica. – Varianta ana(f)tima, ana(f)tema. – Mr. anatima, megl. natima.
Ngr. ἀνάυημα (Murnu 4).
Formele cu f. arata provenienta din limba slava (veche) anathema, anafema. – Derivat anatem(at)isi, anatem(at)iza, verb (a arunca anatema, a afurisi).
Ngr. ἀνάυημα (Murnu 4).
Formele cu f. arata provenienta din limba slava (veche) anathema, anafema. – Derivat anatem(at)isi, anatem(at)iza, verb (a arunca anatema, a afurisi).