Bale
Definitie, sens si explicatie
1Bale s.f. plural Saliva (groasa, spumoasa) care se prelinge din gura. ♢ Expresie (Familiar) A-i curge (cuiva) balele dupa ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasa care acopera corpul pestilor. ♦ Urma mucoasa lasata de melc in mers. – Conform: limba latina *baba.
2Bale (secretie) substantiv feminin plural
3Bale f. plural 1) Saliva groasa si spumoasa care se prelinge din gura. ♢ A-i curge cuiva -le dupa ceva a dori ceva foarte mult. 2) Materie mucoasa lasata de melci in urma lor. /<lat. baba
4Bale s.f plural – Saliva spumoasa ce se prelinge din gura. – Mr. bala, megl. bal’a.
Limba Latina *baba (Puscariu 180; Candrea, Élements latins, I; Rew 953; Candrea-dens., 129; Dar; Pascu, I, 51; etimologia pare sa fi fost semnalata pentru prima oara de Laurian-massim si de Lambrior 379); conform limba italiana bava, franceza (bave), sp., port. baba.
Rezultatul normal *ba nu se foloseste la sing.; pe baza formei de plural se formeaza uneori sing. analogic, bala, ca in dialecte. – Miklosich, Slaw.
Elem., 14 si Cihac propun ca etimon al cuvintului rom. pe cel limba sarba: bale cu der. balav „balos” si baliti „a-i curge balele”; este insa mai probabil un imprumut in sens invers (la fel considera si Berneker 41).
Derivat balos, adjectiv (cu bale; libidinos; alunecos); balosa, verb (a-i curge balele, a face spume la gura); balosel, substantiv masculin (ciuperca, Russula foetens); imbala, verb (a murdari cu bale; a scuipa, a muia in saliva; a jigni, a ofensa); imbalatura, substantiv feminin (scuipatura; jignire, ofensa); imbalora, verb (a umple de bale; a ponegri, a vorbi de rau). – Din rom. trebuie sa provina limba tiganeasca:, sp. bajile „bale” (Besses 32).
Limba Latina *baba (Puscariu 180; Candrea, Élements latins, I; Rew 953; Candrea-dens., 129; Dar; Pascu, I, 51; etimologia pare sa fi fost semnalata pentru prima oara de Laurian-massim si de Lambrior 379); conform limba italiana bava, franceza (bave), sp., port. baba.
Rezultatul normal *ba nu se foloseste la sing.; pe baza formei de plural se formeaza uneori sing. analogic, bala, ca in dialecte. – Miklosich, Slaw.
Elem., 14 si Cihac propun ca etimon al cuvintului rom. pe cel limba sarba: bale cu der. balav „balos” si baliti „a-i curge balele”; este insa mai probabil un imprumut in sens invers (la fel considera si Berneker 41).
Derivat balos, adjectiv (cu bale; libidinos; alunecos); balosa, verb (a-i curge balele, a face spume la gura); balosel, substantiv masculin (ciuperca, Russula foetens); imbala, verb (a murdari cu bale; a scuipa, a muia in saliva; a jigni, a ofensa); imbalatura, substantiv feminin (scuipatura; jignire, ofensa); imbalora, verb (a umple de bale; a ponegri, a vorbi de rau). – Din rom. trebuie sa provina limba tiganeasca:, sp. bajile „bale” (Besses 32).