Belșug
Definitie, sens si explicatie
1Belsug substantiv neutru Cantitate indestulatoare de bunuri (necesare traiului); abundenta, bogatie. ♢ Locutiune adverb Din belsug = in cantitate mare, din plin. [Varianta: (regional) Bielsug, bilsug substantiv neutru] – Din limba maghiara Böseg.
2Belsug antonim: mizerie, saracie
3Belsug substantiv
1. abundenta, bogatie, imbelsugare, indestulare, prisos, (rar) afluenta, manosie, rasfat, risipa, (livresc) opulenta, profuziune, (popular) jertfa, (prin Olt.) temei, (invechit) satul, saturare, spor. (- de bunuri.)
2. verifica cuvantul: bunastare.
1. abundenta, bogatie, imbelsugare, indestulare, prisos, (rar) afluenta, manosie, rasfat, risipa, (livresc) opulenta, profuziune, (popular) jertfa, (prin Olt.) temei, (invechit) satul, saturare, spor. (- de bunuri.)
2. verifica cuvantul: bunastare.
4Belsug substantiv neutru, plural belsuguri
5Belsug -uri n.
Cantitate de bunuri care intrece cu mult necesitatile obisnuite; abundenta; indestulare. ♢ Din belsug a) in cantitate mare; mult; b) din plin; cu prisosinta. /<ung. bölseg
Cantitate de bunuri care intrece cu mult necesitatile obisnuite; abundenta; indestulare. ♢ Din belsug a) in cantitate mare; mult; b) din plin; cu prisosinta. /<ung. bölseg
6Belsug (belsuguri), substantiv neutru – Abundenta, bogatie, imbelsugare. – Varianta bi(e)sug, bi(v)sug, biusug, bisag, etcetera, toate cuvant invechit Mag. bőseg (Cihac, Ii, 481). – Derivat belsugos, adjectiv (abundent); imbelsuga, verb (a face sa devina imbelsugat); imbelsugat, adjectiv (abundent, bogat).