Binefăcător -oare
Definitie, sens si explicatie
1Binefăcător, -oare, binefacatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin si feminin:
1. Adjectiv Care face bine, care foloseste.
2. Substantiv masculin si feminin: Persoana care face bine altora. – Bine + facator (dupa franceza bienfaiteur si bienfaisant).
1. Adjectiv Care face bine, care foloseste.
2. Substantiv masculin si feminin: Persoana care face bine altora. – Bine + facator (dupa franceza bienfaiteur si bienfaisant).
2Binefacator antonim: raufacator, nociv, vatamator
3Binefăcător adjectiv , substantiv
1. adjectiv favorabil, prielnic, propice, (livresc) benefic, (invechit) partinitor. (Un efect -.)
2. substantiv (invechit) blagonoset. (El este -ul meu.)
1. adjectiv favorabil, prielnic, propice, (livresc) benefic, (invechit) partinitor. (Un efect -.)
2. substantiv (invechit) blagonoset. (El este -ul meu.)
4Binefacator adjectiv , substantiv masculin → facator
5Binefăcător1 -oare (-ori, -oare) Care face bine; cu efect pozitiv; prielnic; favorabil; propice; benefic. Remediu -.
Clima -oare. /bine + facator
Clima -oare. /bine + facator
6Binefăcător2 -i m.
Persoana care a facut un bine (cuiva); om care a acordat cu generozitate un ajutor (cuiva). -ul meu. /bine + facator
Persoana care a facut un bine (cuiva); om care a acordat cu generozitate un ajutor (cuiva). -ul meu. /bine + facator