Bizantin -ă
Definitie, sens si explicatie
1Bizantin, -ă, bizantini, -e, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. S. m. si feminin: Locuitor din orasul Bizant sau din Imperiul Bizantin.
2. Adj.
Care se refera la Bizant, care este propriu Bizantului, din vremea imparatiei bizantine. – Din franceza Byzantin, lat. Byzantinus.
1. S. m. si feminin: Locuitor din orasul Bizant sau din Imperiul Bizantin.
2. Adj.
Care se refera la Bizant, care este propriu Bizantului, din vremea imparatiei bizantine. – Din franceza Byzantin, lat. Byzantinus.
2Bizantin substantiv masculin, adjectiv m., plural bizantini; f. singular bizantina, g.-d. art. bizantinei, plural bizantine
3Bizantin -a (-i, -e) Care tine de Bizant; propriu Bizantului. Stil -. /<fr. byzantin
4Bizantin, -ă adjectiv
1. De (ca) la Bizant, din timpul Imperiului bizantin. ♢ Stil bizantin = arta caracterizata prin predominarea cupolei, a suprafetelor si a liniilor curbe in arhitectura si printr-o variata bogatie de culori in ornamentatie.
2. (Figurat) Intrigant, perfid, corupt. [Conform: franceza byzantin, limba italiana bisantino, limba latina bysantinus].
1. De (ca) la Bizant, din timpul Imperiului bizantin. ♢ Stil bizantin = arta caracterizata prin predominarea cupolei, a suprafetelor si a liniilor curbe in arhitectura si printr-o variata bogatie de culori in ornamentatie.
2. (Figurat) Intrigant, perfid, corupt. [Conform: franceza byzantin, limba italiana bisantino, limba latina bysantinus].
5Bizantin, -ă adjectiv
1. propriu Bizantului sau Imperiului Bizantin. o arta -a = arta caracterizata prin predominarea cupolei, a suprafetelor si liniilor curbe in arhitectura si printr-o varietate de culori in ornamentatie.
2. (figurativ) intrigant; perfid, corupt. (< franceza byzantin, limba latina bysantinus)
1. propriu Bizantului sau Imperiului Bizantin. o arta -a = arta caracterizata prin predominarea cupolei, a suprafetelor si liniilor curbe in arhitectura si printr-o varietate de culori in ornamentatie.
2. (figurativ) intrigant; perfid, corupt. (< franceza byzantin, limba latina bysantinus)
6*Bizantin (Imperiul -) substantiv propriu m.