Blama
Definitie, sens si explicatie
1Blama, blamez, verb I. Tranzitiv A exprima public dezaprobarea fata de o atitudine, un act, un gest etcetera considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rau, a defaima. – Din franceza Blamer.
2A blama antonim: a lauda
3Blama verb
1. verifica cuvantul: dezaproba.
2. verifica cuvantul: calomnia.
1. verifica cuvantul: dezaproba.
2. verifica cuvantul: calomnia.
4Blama verb, indicativ prezent 1 singular blamez, 3 singular si plural blameaza
5A blama -ez tranzitiv 1) A supune unui blam; a condamna in mod public; a stigmatiza; a infiera; a osandi. 2) A vorbi de rau; a calomnia, a cleveti; a huli; a ponosi; a detracta; a defaima. /<fr. blamer
6Blama verb I. tr.
A condamna; a defaima; a dezaproba, a reproba (public) o persoana, un fapt etcetera [P.i. -mez. / < franceza blamer].
A condamna; a defaima; a dezaproba, a reproba (public) o persoana, un fapt etcetera [P.i. -mez. / < franceza blamer].
7Blama verb tr. a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< franceza blamer)