Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Bleau

1 * Cuvantul cu diacritice: bleau
Cuvantul fara diacritice: bleau

Definitie: BLEAU¹ substantiv (Reg.; în expresie) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. -Et.nec.

2 * Cuvantul cu diacritice: bleau
Cuvantul fara diacritice: bleau

Definitie: BLEAU², bleauri, substantiv neutru (Regional) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [Varianta: bleah, bleav substantiv neutru] – Din limba ucraineana bljacha, limba germana Blech.

3 * Cuvantul cu diacritice: bleau
Cuvantul fara diacritice: bleau

Definitie: BLEAU substantiv (TEHNICA) (regional) morcoașă. (- la osia carului.)

4 * Cuvantul cu diacritice: bleau
Cuvantul fara diacritice: bleau

Definitie: bleau (în expresie) substantiv neutru

5 * Cuvantul cu diacritice: bleau
Cuvantul fara diacritice: bleau

Definitie: bleau (tablă) substantiv neutru, art. bleaul; plural bleauri

6 * Cuvantul cu diacritice: bleáu
Cuvantul fara diacritice: bleau

Definitie: bleau substantiv masculin invar. – Strop, pic; indică minimum ce se poate exprima (pentru a întări, prin absență, ideea de liniște). Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181); coincide cu bulgara ble, bljach (DAR). – Derivat bleau, substantiv masculin (animal cu urechile căzute); bleahă (var. blehaucă), substantiv feminin (scroafă cu urechile căzute); blehăi (var. blehoti, bleheti), verb (a lătra), prin intermediul unei asocieri curente între noțiunea de „gură” și cea de „cîrpă”, conform bleancă, fleancă, fleoarță etc; bleașcă, substantiv feminin (palmă, lovitură; zgomot produs de căderea unui obiect moale și umed), conform fleașcă; bleasc, substantiv neutru (respirație, răsuflare; bale, salivă), al cărui ultim sens este din limba slava (veche) blĕšku „strălucire, bale”, după DAR (explicație ce pare greșită, căci acest sens nu apare în limba slava (veche), conform Iordan, BF, II, 183); blești, verb (a slobozi un cuvînt, a deschide pliscul; a vorbi cu dificultate, a îngăima); coincide, probabil datorită aceleiași surse expresive, cu bulgara mlaštjă „a mesteca, a molfăi”; blescăi, verb (a murdări cu pămînt, a noroi), conform plescăi; bleocăi, verb (a bîrfi, a șușoti); bleoci, verb (a vorbi, a lătră); bl(e)oșticăi, verb (a merge cu greu printr-o mlaștină). Aceste cuvinte nu sînt în mod necesar der. direcți de la bleau, însă par a ilustra aceeași intenție expresivă. Conform: bleandă, bleg, bleot.

7 * Cuvantul cu diacritice: bleáu bleáuri
Cuvantul fara diacritice: bleau

Definitie: bleau (bleauri), substantiv neutru – 1. Tablă albă. – 2. Tablă de fier care îmbracă osia carului, pentru evita atingerea cu butucul roții – Varianta bleav, bleach, blec. Germ. Blech „tablă albă”, conform limba sarba: plech, mag. pleh, limba rusa bljacha (Sanzewitsch 198; DAR). – Derivat ble(h)ui, verb (a pune obezi la roată).