Definitie Bleau - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Bleau1 substantiv (Reg.; in expresie) A nu zice nici bleau = a tacea din gura, a nu (mai) scoate o vorba. -et.nec.

Varianta definitie 2: Bleau2, bleauri, substantiv neutru (Regional) Tabla de fier care imbraca osia carului. [Varianta: Bleah, bleav substantiv neutru] – Din limba ucraineana Bljacha, limba germana Blech.

Varianta definitie 3: Bleau substantiv (TEHNICA) (regional) morcoasa. (- la osia carului.)

Varianta definitie 4: Bleau (in expresie) substantiv neutru

Varianta definitie 5: Bleau (tabla) substantiv neutru, art. bleaul; plural bleauri

Varianta definitie 6: Bleau substantiv masculin invar. – Strop, pic; indica minimum ce se poate exprima (pentru a intari, prin absenta, ideea de liniste).
Creatie expresiva (Iordan, BF, II, 181); coincide cu bulgara ble, bljach (DAR). – Derivat bleau, substantiv masculin (animal cu urechile cazute); bleaha (var. blehauca), substantiv feminin (scroafa cu urechile cazute); blehai (var. blehoti, bleheti), verb (a latra), prin intermediul unei asocieri curente intre notiunea de „gura” si cea de „cirpa”, conform bleanca, fleanca, fleoarta etc; bleasca, substantiv feminin (palma, lovitura; zgomot produs de caderea unui obiect moale si umed), conform fleasca; bleasc, substantiv neutru (respiratie, rasuflare; bale, saliva), al carui ultim sens este din limba slava (veche) blĕšku „stralucire, bale”, dupa DAR (explicatie ce pare gresita, caci acest sens nu apare in limba slava (veche), conform Iordan, BF, II, 183); blesti, verb (a slobozi un cuvint, a deschide pliscul; a vorbi cu dificultate, a ingaima); coincide, probabil datorita aceleiasi surse expresive, cu bulgara mlaštja „a mesteca, a molfai”; blescai, verb (a murdari cu pamint, a noroi), conform plescai; bleocai, verb (a birfi, a susoti); bleoci, verb (a vorbi, a latra); bl(e)osticai, verb (a merge cu greu printr-o mlastina).
Aceste cuvinte nu sint in mod necesar der. directi de la bleau, insa par a ilustra aceeasi intentie expresiva.
Conform: bleanda, bleg, bleot.

Varianta definitie 7: Bleau (bleauri), substantiv neutru –
1. Tabla alba. –
2. Tabla de fier care imbraca osia carului, pentru evita atingerea cu butucul rotii – Varianta bleav, bleach, blec.
Germ.
Blech „tabla alba”, conform limba sarba: plech, mag. pleh, limba rusa bljacha (Sanzewitsch 198; DAR). – Derivat ble(h)ui, verb (a pune obezi la roata).