1
Călăreț, -Eață, călăreți, -e, adjectiv, substantiv
1. Adjectiv, substantiv masculin și feminin (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria.
(Învechit) Călăraș (1).
2. Substantiv masculin Denumire dată unor piese și instrumente: A) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; B) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; C) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; D) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Latină Caballaricius.
1. Adjectiv, substantiv masculin și feminin (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria.
(Învechit) Călăraș (1).
2. Substantiv masculin Denumire dată unor piese și instrumente: A) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; B) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; C) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; D) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Latină Caballaricius.
DEX – dicționarul explicativ
2
Călăreț călăreți masculin 1) Persoană care merge călare pe cal. 2) Sportiv care practică sportul numit călărie. /<latină caballaricius
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Călăreț adjectiv masculin, substantiv masculin, plural călăreți; feminin singular călăreață, plural călărețe
DOOM – dicționarul ortografic