1
Cărăbăni, cărăbănesc, verb IV.
1. Reflexiv (Familiar) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se căra, a o șterge.
2. Tranzitiv (Regional) A căra (1).
Expresie A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranzitiv) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expresie turcă Çek arabayi (literal „trage-ți căruța”), influențată de a (se) căra.
1. Reflexiv (Familiar) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se căra, a o șterge.
2. Tranzitiv (Regional) A căra (1).
Expresie A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranzitiv) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expresie turcă Çek arabayi (literal „trage-ți căruța”), influențată de a (se) căra.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Se Cărăbăni mă cărăbănesc intranzitiv popular A pleca de undeva (repede și pe furiș); a se căra. /<turcă cek arabayi
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A Cărăbăni cărăbănesc tranzitiv popular A căra în cantități mari. /<turcă cek arabayi
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Cărăbăni, cărăbănesc I v.t. a fura. II v.r. a pleca, a fugi. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou
Încă o definiție din alt dicționar
5
Cărăbăni verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural cărăbănesc, imperfect 3 singular cărăbănea; conjuncție prezent 3 singular și plural cărăbănească
DOOM – dicționarul ortografic