1
Transporta, transport, verb I.
1. Tranzitiv A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta.
2. Reflexiv A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa.
3. Tranzitiv Figurat (Livresc) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din franceză Transporter, latină Transportare.
1. Tranzitiv A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta.
2. Reflexiv A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa.
3. Tranzitiv Figurat (Livresc) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din franceză Transporter, latină Transportare.
DEX – dicționarul explicativ
2
A transporta transport tranzitiv 1) (obiecte sau ființe) A căra dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție); a duce. 2) figurat (persoane) A aduce în stare de beatitudine, în urma unei emoții puternice. [Silabe Trans-por-] /<franceză transporter, latină transportare
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A se transporta mă transport intranzitiv A se deplasa dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție). /<franceză transporter, latină transportare
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Transporta verb I.
1. tranzitiv A căra, a duce dintr-un loc în altul.
2. reflexiv (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fața locului.
3. tranzitiv (Figurat) A aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. [Prezent indicativ transport. / < franceză transporter, conform latină transportare].
1. tranzitiv A căra, a duce dintr-un loc în altul.
2. reflexiv (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fața locului.
3. tranzitiv (Figurat) A aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. [Prezent indicativ transport. / < franceză transporter, conform latină transportare].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Transporta verb I. tranzitiv
1. a căra, a duce dintr-un loc în altul.
2. (figurat) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură.
II. reflexiv (despre persoane) a se deplasa la fața locului. (< franceză transporter, latină transportare)
1. a căra, a duce dintr-un loc în altul.
2. (figurat) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură.
II. reflexiv (despre persoane) a se deplasa la fața locului. (< franceză transporter, latină transportare)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Transporta verb (silabe morfematic trans-), indicativ prezent 1 singular transport, 3 singular și plural transportă
DOOM – dicționarul ortografic