Cert -ă
Definitie, sens si explicatie
1Cert, -ă, certi, -te, adjectiv De care nu te poti indoi; sigur, neindoios. – Din limba latina Certus.
2Cert antonim: incert, indoielnic, nesigur
3Cert adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: adevarat.
2. adjectiv verifica cuvantul: categoric.
3. adjectiv verifica cuvantul: sigur.
4. adjectiv sigur, (livresc) infailibil. (Un procedeu -.)
5. adjectiv ferm, fixat, hotarat. (Data -.)
6. adjectiv verifica cuvantul: inevitabil.
7. adverb verifica cuvantul: desigur.
8. adverb verifica cuvantul: adevarat.
1. adjectiv verifica cuvantul: adevarat.
2. adjectiv verifica cuvantul: categoric.
3. adjectiv verifica cuvantul: sigur.
4. adjectiv sigur, (livresc) infailibil. (Un procedeu -.)
5. adjectiv ferm, fixat, hotarat. (Data -.)
6. adjectiv verifica cuvantul: inevitabil.
7. adverb verifica cuvantul: desigur.
8. adverb verifica cuvantul: adevarat.
4Cert, -ă adjectiv sigur, neindoielnic, neindoios. (< limba italiana certo, limba latina certus)
5Cert adjectiv m., plural certi; f. singular certa, plural certe
6Cert -ta (-ti, -te) Care este lipsit de indoiala; fara indoiala; neindoielnic; sigur. Succes -. /<lat. certus
7Cert- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „sigur”, „neindoielnic”. [< limba latina certus].
8Cert, -ă adjectiv Sigur, neindoielnic, neindoios. [< limba latina certus, conform limba italiana certo].
9Cert (certa), adjectiv – Sigur, neindoios.
Limba Latina certus (secolul Xix). – Derivat (din franceza) certifica, verb; certificat, substantiv neutru; certificator, adjectiv ; certitudine, substantiv feminin; incertitudine, substantiv feminin
Limba Latina certus (secolul Xix). – Derivat (din franceza) certifica, verb; certificat, substantiv neutru; certificator, adjectiv ; certitudine, substantiv feminin; incertitudine, substantiv feminin