Definitie Cetate - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cetate, cetati, substantiv feminin
1. Loc intarit printr-un sistem de fortificatii; fortareata. ♦ Oras sau cartier al unui oras care reprezinta o unitate cu caracteristici speciale.
Cetate universitara. ♦ Nume dat cartierului mai vechi al unui oras in care a existat o cetate (1). ♦ Locuitorii unui oras (intarit).
2. (Înv.; in sintagma) Cetate de scaun = resedinta permanenta a domnului in tarile romanesti; capitala. – Limba Latina Civitas, -atis.

Varianta definitie 2: Cetate substantiv verifica cuvantul: oras.

Varianta definitie 3: Cetate substantiv (IST., MIL.) fortareata, (invechit) baste, politie. (O - medievala.)

Varianta definitie 4: Cetate substantiv feminin, g.-d. art. cetatii; plural cetati

Varianta definitie 5: Cetate -ati f. 1) Edificiu intarit printr-un sistem de fortificatii. - inexpugnabila. 2) Oras (sau parte de oras) inzestrat cu un astfel de sistem de fortificatii. ♢ - de scaun capitala. [G.-D. Cetatii] /<lat. civitas, -atis

Varianta definitie 6: Cetate (cetắti), substantiv feminin –
1. Fortareata, citadela, castel. –
2. Oras. – Mr. titate, megl. titati, istr. cetǫte.
Limba Latina cῑvĭtātem (Diez, I, 123; Puscariu 349; Candrea-Dens., 322; REW 1959; DAR)); conform limba albaneza kjutat (Meyer 229); limba italiana città, verifica cuvantul: prov., cat. ciutat, franceza cite, sp. ciudad, port. cidade.
Derivat cetatuie, substantiv feminin (citadela, fortareata); cetatean, substantiv masculin (locuitor al unui stat); cetatenesc, adjectiv (de cetatean, civic; obstesc); cetatenie, substantiv feminin (conditia de cetatean; nationalitate); cetatenime, substantiv feminin (multime de cetateni; burghezie); incetateni, verb (a acorda cetatenie); concetatean, substantiv masculin, format pe baza franceza concitoyen.