Chelălăi
Definitie, sens si explicatie
1Chelălăi, pers. 3 chelắlaie, verb Iv.
Intranzitiv (Despre caini, rar despre alte animale) A scoate sunete tanguitoare, ascutite si repetate; a scheuna. – Formatie onomatopeica.
Intranzitiv (Despre caini, rar despre alte animale) A scoate sunete tanguitoare, ascutite si repetate; a scheuna. – Formatie onomatopeica.
2Chelălăi verb verifica cuvantul: schelalai.
3Chelalai verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 singular si plural chelalaie, imperfect 3 singular chelalaia
4A chelălăi -ieste intranzitiv 1) (despre caini) A scoate sunete ascutite si tanguitoare; a scheuna. 2) fig. popular (mai ales despre copii) A plange cu sunete dese. [Silabe -la-i] /Onomat.
5Chelalai (-aesc, -it), verb – A scheuna (despre ciini). – Varianta schelalai.
Creatie expresiva, conform limba neogreaca: ϰελρίζω „a murmura”, prov. quila, franceza (Marne) quialer, cu aceeasi acceptie. – Derivat chelalaiala, chelalaitura, chelalait, chilalau, substantiv feminin si n. (scheunat).
Conform: schila.
Creatie expresiva, conform limba neogreaca: ϰελρίζω „a murmura”, prov. quila, franceza (Marne) quialer, cu aceeasi acceptie. – Derivat chelalaiala, chelalaitura, chelalait, chilalau, substantiv feminin si n. (scheunat).
Conform: schila.