Chibrit
Definitie, sens si explicatie
1Chibrit, chibrituri, substantiv neutru Betisor de lemn avand la un capat o gamalie din material usor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde tigara etcetera; prin extensiune cutie care contine asemenea betisoare. – Din limba turca: Kĩbrĩt.
2Chibrit substantiv (regional) baticel, catranita, chinderca, focalina, focarita, ghiufa, masina, scaparatoare, (Transilvania) aprinjoara, aprinzatoare, (prin Transilvania) batuta, (Ban.) festila, (prin Transilvania) foacale (plural), (Transilvania) lemnus, lemnut, (prin Transilvania) macaut, (Transilvania) paiut, (prin Transilvania) piruste (plural), (prin sud-vestul Transilvania) prisluga, (prin Transilvania si Banat) pucioase (plural), (Transilvania) raipelt, (prin Transilvania) schindoarta (prin Maram. si Transilvania) silitra, (prin Bucovina) sarnic, (prin Transilvania) stirca, (Transilvania si Maram.) sfebela. (A aprins un -.)
3Chibrit substantiv neutru (silabe -brit), plural chibrituri
4Chibrit -uri n.
Betisor de lemn cu gamalie din material inflamabil, care serveste la aprins focul. /<turc. kibrit
Betisor de lemn cu gamalie din material inflamabil, care serveste la aprins focul. /<turc. kibrit
5Chibrit (chibrituri), substantiv neutru – Betisor de lemn cu gamalie din material inflamabil care se aprinde prin frecare.
Limba Turca: (arab., per.) kibrit „sulf”, de unde si sp. alcrebite (Roesler 596; seineanu, Ii, 109; Meyer 224; Lokotsch 1171; Ronzevalle 144).
Inventia dateaza aproximativ din 1830; prima fabrica romana din 1879 (din 1886, monopol de Stat).
Însa cuvintul circula inainte, la inceputul secolul Xix, ca turcism, cu acceptia „ardoare, minie”.
Conform: limba albaneza, bulgara kibrit, cu sensul rom., limba neogreaca: ϰιμπρίτης „slab ca un bat”. – Derivat chibritelnita, substantiv feminin (suport de cutie de chibrituri).
Limba Turca: (arab., per.) kibrit „sulf”, de unde si sp. alcrebite (Roesler 596; seineanu, Ii, 109; Meyer 224; Lokotsch 1171; Ronzevalle 144).
Inventia dateaza aproximativ din 1830; prima fabrica romana din 1879 (din 1886, monopol de Stat).
Însa cuvintul circula inainte, la inceputul secolul Xix, ca turcism, cu acceptia „ardoare, minie”.
Conform: limba albaneza, bulgara kibrit, cu sensul rom., limba neogreaca: ϰιμπρίτης „slab ca un bat”. – Derivat chibritelnita, substantiv feminin (suport de cutie de chibrituri).
6Chibrit, chibrituri substantiv neutru (sc.) nota unu. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)