1
Ciorobor substantiv neutru – Larmă, hărmălaie, zarvă. – Variantă ciorlu-morlu, ciorabora. Creație expresivă, ca tura-vura, hîr-mîr, etc., a căror intenție este de a reda ideea de dialog însuflețit și contradictoriu.
Se folosește în Transilvania de Vest. – Derivat ciorobară, substantiv feminin (coțofană; țigan); ciorobeală, substantiv feminin (ceartă, încăierare, dispută); cioroboti, verb (a sta de vorbă; a se poticni, a se clătina; a se ocupa de ceva), care este rezultatul unei contaminări cu roboti „a munci.” Conform ciorovăi, ciorogar.
Se folosește în Transilvania de Vest. – Derivat ciorobară, substantiv feminin (coțofană; țigan); ciorobeală, substantiv feminin (ceartă, încăierare, dispută); cioroboti, verb (a sta de vorbă; a se poticni, a se clătina; a se ocupa de ceva), care este rezultatul unei contaminări cu roboti „a munci.” Conform ciorovăi, ciorogar.
DER – dicționarul etimologic
2
Ciorobor substantiv masculin singular (regional) ceartă însoțită de gălăgie; cioandră, ciorovăială, gâlceavă, sfadă.
Dicționar de arhaisme și regionalisme