Claca
Definitie, sens si explicatie
1Claca, clachez, verb I. Intranzitiv (Despre sportivi) A suferi o intindere sau o ruptura de tendon ori de ligament la picioare, in urma unui efort. – Din franceza Claquer.
2Claca verb I. intr.
1. a face sa se auda, a produce un zgomot sec ♢ (despre condensatori) a se strica.
2. (fig., familiar) a ceda psihic in urma unor suprasolicitari. ♢ a esua, a da gres.
Ii. reflexiv a-si luxa tendonul la picior. ♢ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din fata) umflate. (< franceza claquer)
1. a face sa se auda, a produce un zgomot sec ♢ (despre condensatori) a se strica.
2. (fig., familiar) a ceda psihic in urma unor suprasolicitari. ♢ a esua, a da gres.
Ii. reflexiv a-si luxa tendonul la picior. ♢ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din fata) umflate. (< franceza claquer)
3Claca verb, indicativ prezent 1 singular clachez, 3 singular si plural clacheaza
4A Claca - chez
1. tranzitiv (mai ales despre sportivi) A provoca o leziune prin intinderea ori ruperea tendoanelor sau ligamentelor de la un picior.
2. intranzitiv (despre cai) A contracta o inflamatie la tendoanele picioarelor din fata. /<fr. claquer
1. tranzitiv (mai ales despre sportivi) A provoca o leziune prin intinderea ori ruperea tendoanelor sau ligamentelor de la un picior.
2. intranzitiv (despre cai) A contracta o inflamatie la tendoanele picioarelor din fata. /<fr. claquer
5Claca verb I.
1. intr. (Frantuzism) A face sa se auda, a produce un zgomot secolul ♦ (Despre condensatori) A se strica.
2. refl.
A-si luxa tendonul la picior (printr-o calcatura stangace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din fata) umflate. [< franceza claquer].
1. intr. (Frantuzism) A face sa se auda, a produce un zgomot secolul ♦ (Despre condensatori) A se strica.
2. refl.
A-si luxa tendonul la picior (printr-o calcatura stangace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din fata) umflate. [< franceza claquer].