Condescendență
Definitie, sens si explicatie
1Condescendénță substantiv feminin Purtare plina de consideratie si bunavointa fata de cineva; respect, amabilitate, deferenta. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, semetie. – Din franceza Condescendance.
2Condescendénță substantiv verifica cuvantul: apreciere, atentie, cinste, cinstire, consideratie, onoare, pretuire, respect, stima, trecere, vaza.
3Condescendénță substantiv feminin atitudine plina de consideratie, de respect, atentie si bunavointa fata de cineva; amabilitate; deferenta. o (peior.) bunavointa cu aer de dispret, aroganta, superioritate. (< franceza condescendance)
4Condescendenta substantiv feminin → descendenta
5Condescendénță f. 1) Caracter condescendent. 2) Sentiment de stima inalta fata de o persoana; deferenta; consideratie; cinste. 3) figurat Aere de superioritate. /<fr. condescendance
6Condescendénță substantiv feminin Atitudine care presupune bunavointa, amabilitate, de pe o pozitie de superioritate, chiar usor dispretuitoare. [< franceza condescendance].