Condamna
Definitie, sens si explicatie
1Condamna, condamn, verb I. Tranzitiv
1. A osandi printr-o sentinta judecatoreasca, a pronunta o condamnare.
2. A-si exprima dezaprobarea in legatura cu un fapt sau cu o persoana; a invinui, a blama, a ponegri, a vesteji.
3. A considera un bolnav pierdut, fara nici o speranta de salvare.
4. A astupa, a inchide definitiv o fereastra, o usa etcetera; a bloca. – Din franceza Condamner.
1. A osandi printr-o sentinta judecatoreasca, a pronunta o condamnare.
2. A-si exprima dezaprobarea in legatura cu un fapt sau cu o persoana; a invinui, a blama, a ponegri, a vesteji.
3. A considera un bolnav pierdut, fara nici o speranta de salvare.
4. A astupa, a inchide definitiv o fereastra, o usa etcetera; a bloca. – Din franceza Condamner.
2A condamna antonim: a dezvinovati, a gratia, a ierta
3Condamna verb
1. (Jur.) a osandi, a pedepsi, (invechit si reg.) a judeca, (invechit) a bintatui, a certa, a hotari, a oblici. (L-a - la doi ani inchisoare.)
2. verifica cuvantul: dezaproba.
3. verifica cuvantul: constrange.
1. (Jur.) a osandi, a pedepsi, (invechit si reg.) a judeca, (invechit) a bintatui, a certa, a hotari, a oblici. (L-a - la doi ani inchisoare.)
2. verifica cuvantul: dezaproba.
3. verifica cuvantul: constrange.
4Condamna verb tr.
1. a osandi printr-o hotarare jude-catoreasca, a supune unei pedepse.
2. a dezaproba, a dezavua; a blama.
3. a constrange, a obliga pe cineva la ceva.
4. a considera un bolnav pierdut, fara nici o speranta de salvare.
5. a inchide definitiv, a bloca (o fereastra, o usa etcetera). (< franceza condamner)
1. a osandi printr-o hotarare jude-catoreasca, a supune unei pedepse.
2. a dezaproba, a dezavua; a blama.
3. a constrange, a obliga pe cineva la ceva.
4. a considera un bolnav pierdut, fara nici o speranta de salvare.
5. a inchide definitiv, a bloca (o fereastra, o usa etcetera). (< franceza condamner)
5Condamna verb, indicativ prezent 1 singular condamn, 3 singular si plural condamna
6A condamna condamn tranzitiv 1) (persoane culpabile) A pedepsi printr-o hotarare judecatoreasca; a osandi. 2) (fapte, actiuni, persoane etcetera) A blama cu asprime. 3) (bolnavi) A considera ca fiind fara nici o speranta de salvare. 4) A interzice in mod formal. Legea condamna bigamia. 5) inv. (usi, ferestre etcetera) A astupa definitiv. /<fr. condamner, limba latina condemnare
7Condamna verb I. tr.
1. A pronunta o hotarare de pedepsire; a osandi, a pedepsi.
2. A blama; a dezaproba.
3. A constrange, a obliga la ceva.
4. A declara imposibila vindecarea unui bolnav, a sorti pieirii (un bolnav).
5. A bloca (o fereastra, o usa etcetera). [P.i. condamn. / < franceza condamner].
1. A pronunta o hotarare de pedepsire; a osandi, a pedepsi.
2. A blama; a dezaproba.
3. A constrange, a obliga la ceva.
4. A declara imposibila vindecarea unui bolnav, a sorti pieirii (un bolnav).
5. A bloca (o fereastra, o usa etcetera). [P.i. condamn. / < franceza condamner].
8Condamna (condamn, condamnat), verb –
1. A pronunta o condamnare. –
2. A invinui, a blama. –
3. A bloca.
Limba Latina condemnare (secolul Xix), cu vocalismul din franceza condamner. – Derivat condamnabil, adjectiv (reprobabil); condamnati(un)e, substantiv feminin (condamnare).
1. A pronunta o condamnare. –
2. A invinui, a blama. –
3. A bloca.
Limba Latina condemnare (secolul Xix), cu vocalismul din franceza condamner. – Derivat condamnabil, adjectiv (reprobabil); condamnati(un)e, substantiv feminin (condamnare).