1
Conectiv, -ă, conectivi, -e, adjectiv, substantiv neutru
1. Adj.care poate fi conectat.
2. Substantiv neutru (Botanică) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici.
3. Substantiv neutru (Matematică) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; operator, functor, conector.
4. Substantiv neutru (Gramatică) Cuvânt de relație în propoziție sau în frază. – Din franceză Connectif, latină Connectivus.
1. Adj.care poate fi conectat.
2. Substantiv neutru (Botanică) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici.
3. Substantiv neutru (Matematică) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; operator, functor, conector.
4. Substantiv neutru (Gramatică) Cuvânt de relație în propoziție sau în frază. – Din franceză Connectif, latină Connectivus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Conectiv, -ă I. adjectiv care poate fi conectat, unit.
II. substantiv masculin (logică) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector.
III. substantiv neutru
1. cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei.
2. nerv care reunește mai mulți ganglioni.
3. parte terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor.
4. (matematică) operator (5).
IV. substantiv feminin (informatică) operator în calculul propozițional. (< franceză connectivus)
II. substantiv masculin (logică) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector.
III. substantiv neutru
1. cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei.
2. nerv care reunește mai mulți ganglioni.
3. parte terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor.
4. (matematică) operator (5).
IV. substantiv feminin (informatică) operator în calculul propozițional. (< franceză connectivus)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Conectiv2 conective neutru 1) botanică Parte a anterei care unește sacii polenici. 2) matematică Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii. /<franceză connectif, latină con-nectivus
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Conectiv1 conectivă (conectivi, conective) 1) Care poate fi conectat. 2) Care conectează; care unește diferite elemente; conector. /<franceză connectif, latină connectivus
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Conectiv, -ă adjectiv Care poate fi conectat, care se conectează. substantiv neutru
1. (Logică) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector.
2. Nerv care reunește mai mulți ganglioni.
3. (Botanică) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici.
Țesut celular.
4. (Matematică) Operator. [Conform latină connectivus, franceză connectif, italiană connettivo].
1. (Logică) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector.
2. Nerv care reunește mai mulți ganglioni.
3. (Botanică) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici.
Țesut celular.
4. (Matematică) Operator. [Conform latină connectivus, franceză connectif, italiană connettivo].
DN – dicționar de neologisme
6
Conectiv adjectiv masculin, plural conectivi; feminin singular conectivă, plural conective
DOOM – dicționarul ortografic
7
Conectiv (botanică, matematică) substantiv neutru, plural conective
DOOM – dicționarul ortografic