1
Confident, -ă substantiv masculin și feminin
1. cel căruia i se fac confidențe.
2. personaj convențional în teatru, căruia un erou îi face confidențe, permițând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog. (< franceză confident, latină confidens)
1. cel căruia i se fac confidențe.
2. personaj convențional în teatru, căruia un erou îi face confidențe, permițând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog. (< franceză confident, latină confidens)
MDN – marele dicționar de neologisme
2
Confident confidentă (confidenți, confidente) masculin și feminin Persoană aflată în relații confidențiale; per-soană care deține o confidență. /<franceză confident, latină confidens, confidenntis
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Confident, -ă substantiv masculin și feminin Cel căruia i se fac confidențe; prieten.
Personaj secundar într-o piesă de teatru, căruia un erou îi face confidențe menite să informeze astfel pe spectator asupra celor gândite de el sau asupra faptelor pe care are de gând să le săvârșească. [Conform franceză confident, italiană confidente, latină confidens].
Personaj secundar într-o piesă de teatru, căruia un erou îi face confidențe menite să informeze astfel pe spectator asupra celor gândite de el sau asupra faptelor pe care are de gând să le săvârșească. [Conform franceză confident, italiană confidente, latină confidens].
DN – dicționar de neologisme
4
Confident, -ă, confidenți, -te, substantiv masculin și feminin Persoană căreia i se fac confidențe; prin extensiune prieten. – Din franceză Confident, latină Confidens, -ntis.
DEX – dicționarul explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Confident substantiv masculin, plural confidenți
DOOM – dicționarul ortografic