îndruga
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽndruga, indrug, verb I. Tranzitiv
1. A toarce lana sau canepa in fire groase si putin rasucite, necesare pentru anumite tesaturi; prin extensiune a toarce grosolan si in graba.
2. (Familiar) A pronunta nedeslusit cuvintele, a ingaima; a exprima prost ceva; a fi fara sir la vorba; prin extensiune a vorbi fara rost, nimicuri. ♢ Expresie A indruga (la) verzi si uscate = a insira, a spune fleacuri, minciuni, vrute si nevrute. ♦ (Rar) A face ceva in pripa; a injgheba. – ÃŽn + druga.
1. A toarce lana sau canepa in fire groase si putin rasucite, necesare pentru anumite tesaturi; prin extensiune a toarce grosolan si in graba.
2. (Familiar) A pronunta nedeslusit cuvintele, a ingaima; a exprima prost ceva; a fi fara sir la vorba; prin extensiune a vorbi fara rost, nimicuri. ♢ Expresie A indruga (la) verzi si uscate = a insira, a spune fleacuri, minciuni, vrute si nevrute. ♦ (Rar) A face ceva in pripa; a injgheba. – ÃŽn + druga.
2ÃŽndruga verb
1. verifica cuvantul: bombani.
2. verifica cuvantul: flecari.
1. verifica cuvantul: bombani.
2. verifica cuvantul: flecari.
3Indruga verb, indicativ prezent 1 singular indrug, 3 singular si plural indruga
4A ÃŽndruga2 indrug tranzitiv 1) inv. (lana, canepa etcetera) A toarce cu druga. 2) rar (actiuni, lucrari etcetera) A efectua la repezeala. /in + druga
5A ÃŽndruga1 indrug tranzitiv popular 1) (cuvinte, propozitii etcetera) A pronunta nedeslusit, confuz; a ingaima. 2) A vorbi mult si fara rost; a trancani; a palavragi; a flecari. ♢ - (la) verzi si uscate a spune baliverne. [Silabe In-dru-] /in + druga