Contraface
Definitie, sens si explicatie
1Contraface, contrafac, verb Iii.
Tranzitiv A reproduce un document, un obiect, un preparat original in scop fraudulos, dandu-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (dupa franceza contrefaire).
Tranzitiv A reproduce un document, un obiect, un preparat original in scop fraudulos, dandu-l drept autentic; a falsifica. – Contra1- + face (dupa franceza contrefaire).
2Contraface verb tr. a reproduce un document, o opera de arta, un obiect in scopuri frauduloase; a falsifica. (dupa franceza contrefaire)
3Contraface verb
1. verifica cuvantul: falsifica.
2. verifica cuvantul: denatura.
3. a falsifica, (popular si familiar) a drege, (popular) a preface. (- bautura.)
1. verifica cuvantul: falsifica.
2. verifica cuvantul: denatura.
3. a falsifica, (popular si familiar) a drege, (popular) a preface. (- bautura.)
4Contraface verb → face
5A contraface contrafac tranzitiv (acte, adevaruri, obiecte de pret etcetera) A denatura in mod intentionat, prezentand ca fiind autentic; a falsifica. /contra- + a face
6Contraface verb Iii. tr.
A reproduce (un act, un document) in scopuri frauduloase prin imitatie; a falsifica. [P.i. contrafac. / < Contra- + Face, dupa franceza contrefaire].
A reproduce (un act, un document) in scopuri frauduloase prin imitatie; a falsifica. [P.i. contrafac. / < Contra- + Face, dupa franceza contrefaire].
7Contraface (contrafac, contrafacut), verb – A falsifica, a imita.
De la face, dupa modelul franceza contrefaire.
De la face, dupa modelul franceza contrefaire.