1
Convorbire, convorbiri, substantiv feminin Acțiunea de a convorbi; conversație, discuție.
Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – Vezi Convorbi.
Convorbire telefonică = comunicație bilaterală realizată prin intermediul unei instalații telefonice. – Vezi Convorbi.
DEX – dicționarul explicativ
2
Convorbire convorbiri feminin Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuție; conversație; dialog. Convorbire aprinsă.
Convorbire telefonică comunicație bilaterală prin telefon. [Articol Convorbirea; Genitiv-dativ Convorbirii; Silabe -bi-re] /vezi a convorbi
Convorbire telefonică comunicație bilaterală prin telefon. [Articol Convorbirea; Genitiv-dativ Convorbirii; Silabe -bi-re] /vezi a convorbi
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Convorbire substantiv feminin Acțiunea de a convorbi; discuție, conversație.
Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. [< Convorbi].
Convorbire telefonică = discuție realizată prin intermediul telefonului. [< Convorbi].
DN – dicționar de neologisme
4
Convorbire substantiv feminin discuție, conversație. o convorbire telefonică = discuție prin telefon. (< convorbi)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Convorbire substantiv feminin → vorbire
DOOM – dicționarul ortografic