1
Conveni, convin, verb IV.
Intranzitiv 1.
A corespunde cu dorințele cuiva, a fi pe placul cuiva. 2.
A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege.
Tranzitiv A accepta, a admite.
A încheia o convenție. – Din franceză Convenir, latină Convenire.
Intranzitiv 1.
A corespunde cu dorințele cuiva, a fi pe placul cuiva. 2.
A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege.
Tranzitiv A accepta, a admite.
A încheia o convenție. – Din franceză Convenir, latină Convenire.
DEX – dicționarul explicativ
2
Conveni verb intranzitiv
1. a corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea.
2. a se înțelege, a cădea de acord.
a încheia o convenție. (< franceză convenir, latină convenire)
1. a corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea.
2. a se înțelege, a cădea de acord.
a încheia o convenție. (< franceză convenir, latină convenire)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
A Conveni convin
1. intranzitiv 1) A fi conform anumitor dorințe, gusturi sau posibilități. 2) A ajunge la o înțelegere; a cădea de acord; a se înțelege.
2. tranzitiv A recunoaște ca fiind adevărat sau posibil; a admite. /<franceză convenir, latină convenire
1. intranzitiv 1) A fi conform anumitor dorințe, gusturi sau posibilități. 2) A ajunge la o înțelegere; a cădea de acord; a se înțelege.
2. tranzitiv A recunoaște ca fiind adevărat sau posibil; a admite. /<franceză convenir, latină convenire
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Conveni verb IV. intranzitiv
1. A corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea.
2. A se înțelege, a se învoi, a cădea la învoială.
tranzitiv A accepta. [Prezent indicativ convin, conviu, conjuncție 3 -vină, -vie. / < franceză convenir, italiană, latină convenire].
1. A corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea.
2. A se înțelege, a se învoi, a cădea la învoială.
tranzitiv A accepta. [Prezent indicativ convin, conviu, conjuncție 3 -vină, -vie. / < franceză convenir, italiană, latină convenire].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Conveni (-vin, -it), verb –
1. A fi pe placul cuiva. –
2. A se învoi, a se înțelege. –
3. A accepta, a admite. –
4. A încheia o convenție.
Latină convenire, franceză convenir (secolul XIX). – Derivat convenabil, adjectiv; conveniență, substantiv feminin din franceză Conform cuveni.
1. A fi pe placul cuiva. –
2. A se învoi, a se înțelege. –
3. A accepta, a admite. –
4. A încheia o convenție.
Latină convenire, franceză convenir (secolul XIX). – Derivat convenabil, adjectiv; conveniență, substantiv feminin din franceză Conform cuveni.
DER – dicționarul etimologic
6
Conveni verb → veni
DOOM – dicționarul ortografic