Convinge
Definitie, sens si explicatie
1Convinge, conving, verb Iii.
Tranzitiv A face pe cineva sa adopte o parere pe baza de dovezi si argumente, a-l face sa recunoasca ceva ca adevarat. ♦ Reflexiv A-si da seama, a recunoaste ca ceva este intr-un anumit fel, a se incredinta de ceva. [Perf. substantiv convinsei, part. convins] – Din limba latina Convincere (dupa invinge).
Tranzitiv A face pe cineva sa adopte o parere pe baza de dovezi si argumente, a-l face sa recunoasca ceva ca adevarat. ♦ Reflexiv A-si da seama, a recunoaste ca ceva este intr-un anumit fel, a se incredinta de ceva. [Perf. substantiv convinsei, part. convins] – Din limba latina Convincere (dupa invinge).
2Convinge verb I. tr. a face pe cineva sa recunoasca un lucru, sa adopte o parere.
Ii. reflexiv a se incredinta de ceva. (< limba latina convincere)
Ii. reflexiv a se incredinta de ceva. (< limba latina convincere)
3Convinge verb
1. a decide, a determina, a face, a hotari, a indupleca, (invechit) a indemna, a pleca. (L-a - sa vina.)
2. a (se) asigura, a (se) incredinta, (invechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia sa se - cu ochii lui.)
3. a se incredinta, (figurativ) a se patrunde. (S-a - de insemnatatea sfatului primit.)
1. a decide, a determina, a face, a hotari, a indupleca, (invechit) a indemna, a pleca. (L-a - sa vina.)
2. a (se) asigura, a (se) incredinta, (invechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia sa se - cu ochii lui.)
3. a se incredinta, (figurativ) a se patrunde. (S-a - de insemnatatea sfatului primit.)
4Convinge verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural conving, perf. substantiv 1 singular convinsei, 1 plural convinseram; part. convins
5A se convinge ma conving intranzitiv A ajunge sa fie sigur (de ceva); a-si da seama; a se incredinta. /<lat. convincere
6A convinge conving tranzitiv (persoane) A face sa se convinga. /<lat. convincere
7Convinge verb Iii. tr.
A face pe cineva prin probe, prin argumente etcetera sa recunoasca adevarul sau sa adopte o parere intr-o anumita chestiune. ♦ refl.
A-si da seama, a se incredinta ca ceva este intr-un anumit fel. [P.i. conving, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat., limba italiana convincere, dupa Invinge].
A face pe cineva prin probe, prin argumente etcetera sa recunoasca adevarul sau sa adopte o parere intr-o anumita chestiune. ♦ refl.
A-si da seama, a se incredinta ca ceva este intr-un anumit fel. [P.i. conving, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat., limba italiana convincere, dupa Invinge].
8Convinge (conving, convins), verb – A face pe cineva sa adopte o parere.
Limba Latina convincere (secolul Xix), asimilat la conjug. lui a invinge. – Derivat convictiune, substantiv feminin (invechit), inlocuit de convingere, substantiv feminin; convingator, adjectiv
Limba Latina convincere (secolul Xix), asimilat la conjug. lui a invinge. – Derivat convictiune, substantiv feminin (invechit), inlocuit de convingere, substantiv feminin; convingator, adjectiv