Corectitudine
Definitie, sens si explicatie
1Corectitudine substantiv feminin
1. Calitatea de a fi corect; lipsa de greseli.
2. Ținuta sau purtare corecta; cinste.
3. (Log.) Însusire a gandirii care respecta legile logice. – Corect + sufix -itudine (dupa promptitudine etcetera).
1. Calitatea de a fi corect; lipsa de greseli.
2. Ținuta sau purtare corecta; cinste.
3. (Log.) Însusire a gandirii care respecta legile logice. – Corect + sufix -itudine (dupa promptitudine etcetera).
2Corectitudine antonim: greseala, incorectitudine
3Corectitudine substantiv feminin
1. insusirea de a fi corect. ♢ calitate generala a stilului constand in respectarea regulilor gramaticale, ortografice si de punctuatie.
2. tinuta, purtare corecta; cinste.
3. (log.) insusire a gandirii care respecta legile logice. (< limba latina correctitudo)
1. insusirea de a fi corect. ♢ calitate generala a stilului constand in respectarea regulilor gramaticale, ortografice si de punctuatie.
2. tinuta, purtare corecta; cinste.
3. (log.) insusire a gandirii care respecta legile logice. (< limba latina correctitudo)
4Corectitudine substantiv
1. (invechit) corectie. (- exprimarii.)
2. verifica cuvantul: cinste.
1. (invechit) corectie. (- exprimarii.)
2. verifica cuvantul: cinste.
5Corectitudine substantiv feminin, g.-d. art. corectitudinii
6Corectitudine f. 1) Caracter corect; constiinciozitate; scrupulozitate. 2) Ținuta corecta. 3) Comportament corect. /corect + sufix -itudine
7Corectitudine substantiv feminin
1. Calitatea de a fi corect; lipsa de greseli.
2. Ținuta sau purtare corecta; cinste. [Conform: limba latina correctitudo].
1. Calitatea de a fi corect; lipsa de greseli.
2. Ținuta sau purtare corecta; cinste. [Conform: limba latina correctitudo].