Corectiv
Definitie, sens si explicatie
1Corectiv, corective, substantiv neutru Ceea ce indreapta ceva; indreptare, rectificare. – Din franceza Correctif.
2Corectiv, -ă I. adjectiv care urmareste a corecta.
Ii. substantiv neutru
1. ceea ce indreapta ceva; corectare.
2. substanta care se adauga unui medicament pentru a-l indulci sau a-i modifica actiunea. (< franceza correctif)
Ii. substantiv neutru
1. ceea ce indreapta ceva; corectare.
2. substanta care se adauga unui medicament pentru a-l indulci sau a-i modifica actiunea. (< franceza correctif)
3Corectiv substantiv verifica cuvantul: rectificare.
4Corectiv substantiv neutru, plural corective
5Corectiv adjectiv m., plural corectivi; f. singular corectiva, plural corective
6Corectiv -e n.
Vorba sau fapta prin care se corecteaza ceva. /<fr. correctif
Vorba sau fapta prin care se corecteaza ceva. /<fr. correctif
7Corectiv substantiv neutru Ceea ce indreapta ceva; indreptare, corectare. ♦ Substanta care se adauga unui medicament pentru a-l indulci, sau pentru a-i modifica actiunea. [Conform: franceza correctif].