Cosmopolitism

Cosmopolitism substantiv neutru
1. Concepție din epoca sclavagismului grec și roman, care promova ideea „cetățeniei universale”.
Concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei.
2. (Ieșit din uz) Admirație manifestată față de tot ce era străin. – Din franceză Cosmopolitisme. Conform (pt. sensul 2) rusă k o z m o p o l i t i z masculin

DEX – dicționarul explicativ

Cosmopolitism substantiv neutru
1. concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman care promova ideea „cetățeniei universale”.
2. concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste. (< franceză cosmopolitisme, rusă kosmopolitizm)

MDN – marele dicționar de neologisme

Cosmopolitism neutru Concepție politică care preconizează indiferența față de locul natal, manifestând admirație pentru locuri străine. /<franceză cosmopolitisme

NODEX – noul dicționar explicativ

Cosmopolitism substantiv neutru Concepție politică prin care se propagă indiferența față de patrie, dispreț față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste. [< franceză cosmopolitisme, conform rusă kosmopolitizm].

DN – dicționar de neologisme