1
Croncănit substantiv neutru Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – Vezi Croncăni.
DEX – dicționarul explicativ
2
Croncănit substantiv neutru
DOOM – dicționarul ortografic
Croncănit substantiv neutru Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – Vezi Croncăni.
2 definiții din 2 dicționare
DEX – dicționarul explicativ
DOOM – dicționarul ortografic