Definitie Infinit -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Infinit, -Ă, (1, 3) infiniti, -te, adjectiv , substantiv masculin, (2) infinituri, substantiv neutru
1. Adjectiv Care nu are margini, limite; nesfarsit2, nemarginit, nemasurat; prin extensiune foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decat... 2 Substantiv neutru: Categorie care exprima natura absoluta a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitata in spatiu si in timp si inepuizabila pentru cunoastere; ceea ce nu are sau pare ca nu are limita in spatiu sau in timp; nesfarsit1. ♢ Locutiune adverb La infinit = in chip nelimitat, fara incetare.
3. Substantiv masculin (Matematica) Marime variabila care poate lua valori mai mari decat orice marime data. – Din. Infinitus, franceza Infini.

Varianta definitie 2: Infinit, -Ă I. adjectiv care nu are sfarsit, limite; fara margini; nemarginit, nemasurat.
II. substantiv neutru (filozofie) insusirea materiei de a fi nelimitata si inepuizabila in spatiu si timp.
III. substantiv masculin (matematica) marime care nu este finita. (< limba latina infinitus, franceza infini)

Varianta definitie 3: Infinit antonim: finit, limitat, marginit

Varianta definitie 4: Infinit adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: imens.
2. substantiv enormitate, imensitate, necuprins, verifica cuvantul: nemarginire.
3. adjectiv verifica cuvantul: extraordinar.
4. adjectiv verifica cuvantul: nemarginit.

Varianta definitie 5: Infinit adjectiv m., plural infiniti; f. singular infinita, plural infinite

Varianta definitie 6: Infinit (mat) substantiv masculin, plural infiniti

Varianta definitie 7: Infinit (categoria filozofica) substantiv neutru, plural infinituri

Varianta definitie 8: Infinit2 -uri n. 1) Însusire fundamentala a materiei de a fi nelimitata in timp si in spatiu si inepuizabila pentru cunoastere; marime abstracta care nu are sau pare sa nu aiba nici inceput, nici sfarsit. ♢ La - la nesfarsit; intruna. 2) mat.
Marime variabila care poate exprima valori mai mari decat orice marime data. /<lat. infinitus, limba franceza: infini

Varianta definitie 9: Infinit1 -ta (-ti, -te) 1) Care nu are nici o limita; fara capat; nelimitat; nesfarsit; nemarginit. 2) Care nu are sfarsit; fara sfarsit; etern. 3) Care este considerabil (sub aspectul marimii, intensitatii, duratei, numarului etcetera); nelimitat. /<lat. infinitus, limba franceza: infini

Varianta definitie 10: Infinit, -Ă adjectiv Care nu are sfarsit, limite; fara margini; nemarginit, nemasurat. substantiv neutru (Filozofie) Ceea ce nu are limita in spatiu sau in timp. substantiv masculin (Matematica) Marime superioara oricarei marimi date. [Conform: limba latina infinitus, franceza infini].