Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Infinit -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: infinít -ă
Cuvantul fara diacritice: infinit

Definitie: INFINIT, -Ă, (1, 3) infiniți, -te, adjectiv , substantiv masculin, (2) infinituri, substantiv neutru 1. Adjectiv Care nu are margini, limite; nesfârșit², nemărginit, nemăsurat; prin extensiune foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 Substantiv neutru: Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit¹. ♢ Locutiune adverb La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. Substantiv masculin (Matematica) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din. infinitus, franceza infini.

2 * Cuvantul cu diacritice: infinít -ă
Cuvantul fara diacritice: infinit

Definitie: INFINIT, -Ă I. adjectiv care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. II. substantiv neutru (filozofie) însușirea materiei de a fi nelimitată și inepuizabilă în spațiu și timp. III. substantiv masculin (matematica) mărime care nu este finită. (< limba latina infinitus, franceza infini)

3 * Cuvantul cu diacritice: infinit
Cuvantul fara diacritice: infinit

Definitie: Infinit antonim: finit, limitat, mărginit

4 * Cuvantul cu diacritice: infinít
Cuvantul fara diacritice: infinit

Definitie: INFINIT adjectiv , substantiv 1. adjectiv verifica cuvantul: imens. 2. substantiv enormitate, imensitate, necuprins, verifica cuvantul: nemărginire. 3. adjectiv verifica cuvantul: extraordinar. 4. adjectiv verifica cuvantul: nemărginit.

5 * Cuvantul cu diacritice: infinít
Cuvantul fara diacritice: infinit

Definitie: infinit adjectiv m., plural infiniți; f. singular infinită, plural infinite

6 * Cuvantul cu diacritice: infinít
Cuvantul fara diacritice: infinit

Definitie: infinit (mat) substantiv masculin, plural infiniți

7 * Cuvantul cu diacritice: infinít
Cuvantul fara diacritice: infinit

Definitie: infinit (categoria filozofică) substantiv neutru, plural infinituri

8 * Cuvantul cu diacritice: infinít -uri
Cuvantul fara diacritice: infinit

Definitie: INFINIT² -uri n. 1) Însușire fundamentală a materiei de a fi nelimitată în timp și în spațiu și inepuizabilă pentru cunoaștere; mărime abstractă care nu are sau pare să nu aibă nici început, nici sfârșit. ♢ La - la nesfârșit; întruna. 2) mat. Mărime variabilă care poate exprima valori mai mari decât orice mărime dată. limba latina infinitus, limba franceza: infini

9 * Cuvantul cu diacritice: infinít -tă -ți -te
Cuvantul fara diacritice: infinit

Definitie: INFINIT¹ -tă (-ți, -te) 1) Care nu are nici o limită; fără capăt; nelimitat; nesfârșit; nemărginit. 2) Care nu are sfârșit; fără sfârșit; etern. 3) Care este considerabil (sub aspectul mărimii, intensității, duratei, numărului etcetera); nelimitat. limba latina infinitus, limba franceza: infini

10 * Cuvantul cu diacritice: infinít -ă
Cuvantul fara diacritice: infinit

Definitie: INFINIT, -Ă adjectiv Care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. substantiv neutru (Filozofie) Ceea ce nu are limită în spațiu sau în timp. substantiv masculin (Matematica) Mărime superioară oricărei mărimi date. [Conform: limba latina infinitus, franceza infini].