Nit
Definitie, sens si explicatie
1Nit1, nituri, substantiv neutru Tija de metal (cilindrica) prevazuta cu un cap de diametru mai mare decat corpul, folosita la imbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din limba germana Niet.
2Nit2, niti, substantiv masculin (Fiz.) Unitate de masura a luminatiei. [Abr.: nt] – Din franceza, limba engleza Nit.
3Nit substantiv neutru, (tija de metal) plural nituri
4Nit substantiv masculin (unitate de masura a luminatiei), plural niti
5Nit -uri n.
Tija (de metal moale) cu floare mare la un capat, folosita la imbinarea a doua piese prin turtirea celuilalt capat (de obicei, batandu-l cu ciocanul). /<germ.
Niet
Tija (de metal moale) cu floare mare la un capat, folosita la imbinarea a doua piese prin turtirea celuilalt capat (de obicei, batandu-l cu ciocanul). /<germ.
Niet
6Nit substantiv masculin (Fiz.) Unitate de masura pentru luminanta, reprezentand luminanta uniforma a unei surse de lumina plane cu aria de un metru patrat, care emite in directia normala o intensitate luminoasa de o candela. [Plural niti. / < franceza nit, conform limba latina nit(idus) – stralucitor].
7Nit1 substantiv neutru cui cu capul mare, turtit. (< limba germana Niet)
8Nit2 substantiv masculin unitate de masura pentru luminanta, egala cu luminanta uniforma a unei surse cu aria de 1 m2, care emite o intensitate luminoasa de o candela. (< franceza, limba engleza, nit)
9Nit (-turi), substantiv neutru – Cui bont.
Germ.
Niet(e). – Derivat nitui, verb (a bate nituri); nituiala, substantiv feminin (nituire); nituitor, substantiv masculin (muncitor care nituieste).
Germ.
Niet(e). – Derivat nitui, verb (a bate nituri); nituiala, substantiv feminin (nituire); nituitor, substantiv masculin (muncitor care nituieste).